Indiferent daca este Murad sau Murat[2], sigur este un roman izbutit.O privire transversala si rapida asupra societatii ruse, impreuna cu un portret nu prea magulitor al tarului. In pofida unei traduceri cam repezite [1] romanul este plin de farmec si scris de o mina care stapineste bine pana.

Link

amazon

, link cotidianul, link wikipedia

[1] cea mai evidenta greseala, la pag 110:”Pentru a parasi curtea era necesara aprobarea supraintendentului. Darafara inca er intuneric, superintendetul dormea la ora asta.”

[2] titlul de la club literatura il prezinta ca “Hagi-Murat” . Si tot de acolo nu ma pot abtine sa nu citez comentariul facut de Luca Marius:

“De parte cealaltă, femeiască, lucrurile stau mai simplu şi poate, tocmai de aceea, subiectul e mai delicat… . De pildă, nu e frumos să te gândeşti, dar …parcă, femeie fiind nu te poţi abţine: e drept că un Hagi Murad nu-ti poate fi de nici un folos nici în bucătărie, nici treburile casei şi nici atunci când vine vorba de dus copii la gradiniţă. Din punctul ăsta de vedere, toţi sunt nişte lichele … .Dar…, un Hagi Murad cu privire dominatoare, cu braţe vânjoase, ivindu-se de sub burcă, lat în spete, zornâindu-şi pintenii în uşa dormitorului, cu privirea flămândă şi pusă pe fapte mari…, dumnezeule, îţi vine să muşti din aşternuturi, fiecare femeie merită aşa ceva, măcar o data în viaţă, dacă nu în fiecare zi de 8 martie.”

II recomand calatoria cu tramvaiul …