Un roman care ar fi putut la fel de bine sa fie o suita de nuvele tiparite in editia de duminica a unui ziar. Totusi, dupa ce citesti vreo 5, incepi sa iti dai seama ca este, de fapt, un roman istoric de familie : povestea unei familii care trece prin transformarile istoriei – si ale caror relatii de familie se transforma radical . Un pic schematic totusi: tipul “tatalui” (Aga Djan), cel al rebelului (Nosrat) , cel al tradatorului (Galgal). E tipul de roman pe care Thomas Mann l-ar fi transformat intr-un roman fluviu – si totusi incape in 300 de pagini mici.

Mi-a placut ritualul de curtare(pagina 107) si o sa retin “Enkahto wa zawadjto”(inteleg ca trebuie repetat de 3 ori) si “Gabelto”…Dar o sa retin societatea patriarhala care, cu cele mai bune intentii, supune femeile bunului plac al barbatilor/tatilor.

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon