Aurora Liiceanu, in  „Psihologia, despărţirea firului în patru sute“ din Adevarul, http://www.adevarul.ro/articole/aurora-liiceanu-psihologia-despartirea-firului-in-patru-sute.html :

“Prin opţiune, ne restrângem foarte mult aceste versiuni, pe care unii le numesc întâmplare, alţii coincidenţe, iar eu, făcătură. Am citit şi mi-a plăcut foarte mult Kostler, care spune că nu există simple coincidenţe, ci că, de fapt există nişte determinări care se aleg, se aranjează şi se apropie una de cealaltă, ducând la o anumită direcţie. Te poţi gândi la bila de pe trepte, care, odată aruncată, nu se mai poate întoarce.”

Despre copii :

“Vorbeaţi mai devreme despre moştenirea genetică. Fiul dumneavoastră revine frecvent în carte. Ce credeţi că a moştenit de la dumneavoastră?

Revine mai degrabă ca pretext pentru analizele mele. Problema este că nu prea am de unde să ştiu ce poate el să moştenească. Dar ce am încercat eu să-i transmit, ştiu. Am încercat să-l învăţ să nu mintă sau, dacă minte, s-o facă deştept. Copilul pe care îl ai în minte nu este de fiecare dată acelaşi cu cel din realitate. Pe de altă parte, am ţinut foarte mult să aibă această idee despre ce înseamnă să ţii cont de celălalt. În fond, aşa se vede afectivitatea: dacă ţii cont, nu dacă ţi-e frică. Dacă ar fi să compar versiunea lui cu versiunea mea, el este net superior.”

Si despre discretie:

“De ce marele absent al cărţii este Gabriel Liiceanu?

Cred că, la fel cum anumite medicamente sunt pentru uz intern, aşa se întâmplă şi cu anumite lucruri personale. Eu mi-am asumat această bucată din tortul meu.”