Un roman despre un tinar cu potentialitati, dar care este umbrit(fara sa protesteze prea mult) de conveniente  -si despre cum crede ca va scapa de acestea prin iubire – oh, bineinteles clasicul triunghi conjugal…

Dupa un inceput in forta

“Fireşte, ea cânta „M’ama!” şi nu „mă iubeşte”, din moment ce o lege invariabilă şi incontestabilă a lumii muzicale cerea ca textul în germană al operelor franceze cântate de artişti suedezi să fie tradus în italiană, pentru ca publicul anglofon să înţeleagă mai bine. Acest aspect i se părea la fel de firesc lui Newland Archer ca toate celelalte convenţii pe care se întemeia viaţa sa, între care obligaţia de a folosi două perii cu montura de argint, cu monograma lui în smalţ albastru, ca să-şi traseze cărarea din păr, sau necesitatea de a-şi face apariţia în societate cu o floare (de preferinţă, o gardenie) la butonieră. “

urmatoarele pagini sunt la fel de nesarate ca si personajul principal, care isi doreste o alta viata – nefacind nimic in acest sens.

Abia la sfirsit (pg. 289-290) autoarea isi mai revine – iar parerea mea este ca ati putea citi direct ultima pagina fara sa pierdeti prea mult.

Finalul e cu un happy end previzibil, caci, asa cum scrie la inceput ,

“Îşi pierduse vremea fumând fiindcă, în adâncul sufletului, era un diletant care simţea o satisfacţie mai subtilă când se gândea la o plăcere proximă decât în momentul realizării ei.”

De citit pe tren, cind n-aveti ce face si vreti sa vedeti pe altcineva plictisindu-se mai rau decit voi.

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon Age of Innocence