-
Cum ai putea sa nu recomanzi o carte care , la fiecare pagina, contine fie un aforism, fie un paradox amuzant ? Subiectul ( tineretea vesnica si prostia) aproape ca este un pretext pentru o asemenea betie de cuvinte (in sensul focurilor de artificii). Pe deasupra, are si talentul de a-si bate joc de artificiul scriitorilor care iti dau la inceput un personaj ce dispare pina aproape de ultimele pagini, cind are loc deznodamintul .
De citit neaparat!
Link cotidianul, link
amazon, link wikipedia
-
Neaparat luati aceasta carte din Colectia
Cotidianul ! Din acelasi material ca si Martin Eden, totusi parcursul este diferit – insa sfirsitul pare la fel!Din ea :
- “Viata lui Don Diego era rezumata in urmatoarele cuvinte:”El a pictat” ” . Ce epitaf frumos!
- “Ce lipsea din viata lui ?” – dar din a voastra ce lipseste, daca lipseste ?
- “incerca sa uite de lucrarea lui si zimbi cu resemnarea unui sclav care isi iubeste lantul pentru ca ii asigura liniste si il tine in viata”
Ma rog, are si unele probleme – de ex., pg 28:”Sotia lui, care imbatrinise din cauza numeroaselor ei lauzii” versus pg 63 ” Atunci se nascuse fiica lor, singurul lor copil”
Dar inca o data, merita sa o cumparati!
Link cotidianul, link wikipedia, link amazon
Si pentru cei care sunt dornici sa vada si tabloul, iata-l( copie dupa Wikipedia) :
Mă întrebam dacă o lăuză are neapărat un copil? Un naştere cu născut mort … înseamnă lăuză fără copil?
Cel mai probabil "nenumăratele lăuzii" au fost "recoltă". Singurul copil .. o fi însemnat "singurul copil în viaţă"!
Drăcia aceasta face corecturi , me-a stricat tot conţinutul din comentariul de mai sus. Nu am scris eu aşa de "neromâneşte",
.. :|.