Blog propriu

Un roman despre un tinar cu potentialitati, dar care este umbrit(fara sa protesteze prea mult) de conveniente  -si despre cum crede ca va scapa de acestea prin iubire – oh, bineinteles clasicul triunghi conjugal…

Dupa un inceput in forta

“Fireşte, ea cânta „M’ama!” şi nu „mă iubeşte”, din moment ce o lege invariabilă şi incontestabilă a lumii muzicale cerea ca textul în germană al operelor franceze cântate de artişti suedezi să fie tradus în italiană, pentru ca publicul anglofon să înţeleagă mai bine. Acest aspect i se părea la fel de firesc lui Newland Archer ca toate celelalte convenţii pe care se întemeia viaţa sa, între care obligaţia de a folosi două perii cu montura de argint, cu monograma lui în smalţ albastru, ca să-şi traseze cărarea din păr, sau necesitatea de a-şi face apariţia în societate cu o floare (de preferinţă, o gardenie) la butonieră. “

urmatoarele pagini sunt la fel de nesarate ca si personajul principal, care isi doreste o alta viata – nefacind nimic in acest sens.

Abia la sfirsit (pg. 289-290) autoarea isi mai revine – iar parerea mea este ca ati putea citi direct ultima pagina fara sa pierdeti prea mult.

Finalul e cu un happy end previzibil, caci, asa cum scrie la inceput ,

“Îşi pierduse vremea fumând fiindcă, în adâncul sufletului, era un diletant care simţea o satisfacţie mai subtilă când se gândea la o plăcere proximă decât în momentul realizării ei.”

De citit pe tren, cind n-aveti ce face si vreti sa vedeti pe altcineva plictisindu-se mai rau decit voi.

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon Age of Innocence

Prima impresie  :Nuvele excelente si bine scrise!

A doua impresie : O femeie care stie cum sunt femeile(sunt oare misogin ? …)

Citat pagina 27, ea catre el : “Nu vreau sa-l mai vad si vreau ca nici tu sa nu il mai vezi”

Totusi ultima nuvela este infioratoare prin cruzimea ei – si prin ceea ce Cioran numea aroganta babelor care isi inchipuie ca Dumnezeu este al lor.

De citit neaparat!

Link cotidianul , link autoare , link La Femme Rompue (French Edition)

Ma rog, titlul original este “I giorni dell’ abbandono” – deci nu prea regasire, decit pentru un suflet poetic de traducator… Ma rog, e cu (partial) happy end.

Intriga :  O sotie tradata de sot – si repercursiunile asupra ei. Scriere oarecum ireala – la pagina 36 vine primavara , ea nu are servici, trebuie sa tina 2 copii – iar rutina pe care ti-o impun copiii nu prea se vede. Altfel, descrierile starilor sufletesti este buna , ca si modul incurcat in care gindesc femeile. Totusi nu ii vad sensul scenei de sex prelungita cu muzicianul – OK, inteleg de ce avea nevoie – dar nu inteleg pasiunea scriitoarei in descrierea detaliilor lubrice. Incepeam sa ma simt nesigur ce fel de carte citesc …

Merita , probabil, sa o citesti ca sa stii ce te asteapta daca vei fi intr-o astfel de situatie – dar , daca ai trecut de virsta fatidica de 40 de ani, mai bine citesti Jung.

Link cotidianul , amazon The Days of Abandonment , nimic pe wikipedia

Calinescu spunea odata ca nu trebuie sa maninci tot oul ca sa iti dai seama ca e stricat. Exact acesta este cazul : Personajul principal, m-a dezgustat cum vorbeste despre prietenul(?) ei referindu-se la el cu porecla “magarul”. Pe deasupra este scirbita si de cum arata, de furunculul lui …

Daca ar cere un sfat, i-as spune “Get a life!” . Ea pare sa se defineasca prin obsesia negativa fata de el, in loc sa fie ea insasi…

In plus autoarea are si mania unor scriitori francezi(Gerard Klein) de a scrie mult , in comparatii si fara rost.

De aruncat !

Link cotidianul , pe wikipedia nu e de gasit, pe amazon autoarea este totusi , dar nu am identificat cartea.

O carte interesanta, care te prinde( un pastor masturbator ,afemeiat si sincer ? O combinatie mai degraba rara…).Din pacate, pe la sfirsit incepe sa devina propriul lui epigon – iar din toate discutiile filozofico-morale se alege doar praful de pe pat…

Merita citita pentru verva caracterului principal.

Link cotidianul ,link  amazon

Intr-adevar, nimeni nu pare mai priceput sa descrie toate meandrele constiintei decit Proust. Dar de ce margaritarele sunt ingropate intr-o halda de steril ?

De citit pe tren, doar pentru a fi la curent cu marii autori

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon

Cartea incepe in forta – si nu o poti lasa din miine. Vrei sa stii ce se intimpla, cum se descurca dna Morel care se simte tirita in viltoarea vietii – cum se vor sfirsi bataile sotului …

Din pacate, incetul cu incetul observi ca autorul incepe sa se joace cu tine, sa revina la anumiti ani / anumite intimplari peste care trecuse in graba sau nu le mentionase deloca, pentru a da o alta greutate. Si tare ti-ar fi placut sa fie undeva un istoric, ca dupa aceea sa treaca la partea psihologica.

O lectura placuta si odihnitoare – un scris linistit, de maestru.

Link cotidianul , link Wikipedia , link gutenberg , Amazon

Se cunoaste efortul in ea, ca si revenirea temei dragi din Lumea Sofiei – de amestecare a realitatii cu povestirea –dar, daca pui mina pe ea, neaparat trebuie s-o citesti pina la sfirsit. Iti va produce o emotie/meditatie filozofica – totusi, nu e de citit de catre firile sensibile- are pasaje melodramatice.

O inconsistenta : “Nimeni nu a varsat o lacrima pentru ca va fi decuplat de la Internet” – chiar asa ?

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon

Adevarul este ca Spuma Zilelor mi-a placut mult mai mult – ca si teatrul lui. Am impresia ca a scris Smulgatorul de inimi doar pentru a soca – mama care exagereaza cu protectia, tirgul de batrini, bataia copiilor. Pare sa fi fost scrisa doar de placere de a istorisi suferinte – si stau sa ma intreb daca le-a intilnit sau doar le-a inventat dintr-un exces de naturalete.

Nu vreti s-o cititi – cel putin, nu inainte de Spuma Zilelor

Link cotidianul , link wikipedia, link Amazon

Un nou roman izbutit – dar cu greu. Deriva continentelor a fost mult mai buna. Aici observi ca autorul se straduieste, incearca o varianta, cealalta – iar postura de omniscient nu ii prea iese. Unul din personaje, Jordan, e prea intelectual pentru un artist si totusi credibil – vezi pagina 157, in care incearca sa isi analizeze sentimentele/reactile la inselarea sotiei :”Ce ar trebui sa fac?Ce ar trebui sa simt?”

Daca aveti timp , da. Daca nu, nu.

link cotidianul , link autor, link amazon

O carte care are toate premisele sa fie in noul val: un antreprenor de pompe funebre cast, un homosexual decorator si un taran – trei frati, trei destine care se intilnesc la moartea mamei. Plus o nepoata necunoscuta…

Din pacate, la inceputul in forta continuarea este slabuta – iar sfirsitul, care vrea sa fie o bomba, este neasteptat si totusi iti este indiferent. De citit pe tren,

Link clubliteratura , link Amazon

Vrajitorul din Oz este intr-adevar o carte superba. E usor de citit, plina de aventura si are un ritm alert. Pe deasupra , te lasa cu o impresie buna – merita citita de Craciun. Recomandare de 5 stele.

In schimb, nu va pierdeti timpul cu "Viaţa şi aventurile lui Moş Crăciun" – in stilul lui Tolkien, fantasticul greu , plin de tot felul de fapturi, una mai cu vraji decit cealalta. Pe deasupra, scrisa la modul in care Craciun, despartit de zine si de altii, vroia sa traiasca singur – dar cum sa lucreze pamintul si sa distruga frumoasele flori ? Simplu : rylii tot nu fac mare lucru, asa ca ... singurul lucru pe care il are de facut este sa se uite in dulap cind ii este foame, pentru lemne se ingrijesc knookii iar de haine zinele(pg 30)

Link Wikipedia , link Cotidianul, link Amazon, link gutenberg

Are citeva intorsaturi frumoase de fraza, promite mult la inceput, dar pe parcurs se pierde in alte detalii. Se poate lua si in doze mici, ca povestiri ultra scurte.

De citit pe tren , intre Bucuresti si Sinaia.

Link amazon , link wikipedia, link cotidianul

Mi-a placut extraordinar de mult istoria revoltelor si mai cu seama paginile 203-207, din care nu ma pot opri sa nu dau un fragment: <<

"Moarte turnatorilor!" - asta-i veriga. Cutitul in pieptul turnatorilorului! Sa facem cutite si sa-i spintecam pe turnatori! Asta e!

Acum, cind scriu acest capitol, siruri de carrti umaniste atarna deasupra mea pe politele bibliotecii,cu cotoarele lor vechi, care scanteiaza palid, licaresc dojenitor ca stelele printre nori:nimic nu se poate tine prin violenta. Luand in mana sabia, cutitul, carabina, devenim egalii calailor si opresorilor nostri. Si nu va mai fi sfarsit...

Nu va mai fi sfarsit... Aici, la masa de lucru, avand tot confortul, sunt intru totul de acord cu asta. Dar trebuie sa primesti 25 de ani pentru nimic, sa prinzi pe hainele tale 4 numere, sa tii mereu mainile la spate, sa fii perchezitionat dimineata si seara, sa fii epuizat de munca, sa fii tarat la BUR in urma unui denunt, sa intri in pamant definitiv, pentru ca de acolo, din aceasta groapa, toate discursurile marilor umanisti sa para flecareala de oameni liberi bine hraniti.

Nu va mai fi sfarsit!... Dar oare un inceput va fi ?Va mai fi ori nu o raza de lumina in viata noastra?

>>

Link club literatura , link wikipedia , link Amazon

Se pare ca si autorul a obosit -dar cartea ramine , in continuare , extrem de interesant- in maniera unui dictionar bine scris

Mi-a placut , mai ales, filozofia zen(budista?) dinauntru: "De acum inainte o regula te va calauzi prin viata: nu te bucura cind gasesti, nu te intrista cind pierzi"

Link club literatura , link wikipedia , link Amazon

Nu citisem Arhipelagul Gulag , desi auzisem de ea. O enumerarea seaca, dar un ton vibrant . O carte infiorator de reala – dar povestita simplu. Daca aveti nevoie de cosmaruri reale, nu inventate, cititi-o. Daca nu, tineti-o in biblioteca – si, cind auziti ca cineva vrea comunism,cititi citeva pagini...

Felicitari celor de la cotidianul pentru publicare – este o realizare exceptionala pentru numarul 100

Link club literatura , link wikipedia , link Amazon

Indiferent daca este Murad sau Murat[2], sigur este un roman izbutit.O privire transversala si rapida asupra societatii ruse, impreuna cu un portret nu prea magulitor al tarului. In pofida unei traduceri cam repezite [1] romanul este plin de farmec si scris de o mina care stapineste bine pana.

Link amazon , link cotidianul, link wikipedia

[1] cea mai evidenta greseala, la pag 110:"Pentru a parasi curtea era necesara aprobarea supraintendentului. Darafara inca er intuneric, superintendetul dormea la ora asta."

[2] titlul de la club literatura il prezinta ca "Hagi-Murat" . Si tot de acolo nu ma pot abtine sa nu citez comentariul facut de Luca Marius:

"De parte cealaltă, femeiască, lucrurile stau mai simplu şi poate, tocmai de aceea, subiectul e mai delicat... . De pildă, nu e frumos să te gândeşti, dar ...parcă, femeie fiind nu te poţi abţine: e drept că un Hagi Murad nu-ti poate fi de nici un folos nici în bucătărie, nici treburile casei şi nici atunci când vine vorba de dus copii la gradiniţă. Din punctul ăsta de vedere, toţi sunt nişte lichele ... .Dar..., un Hagi Murad cu privire dominatoare, cu braţe vânjoase, ivindu-se de sub burcă, lat în spete, zornâindu-şi pintenii în uşa dormitorului, cu privirea flămândă şi pusă pe fapte mari..., dumnezeule, îţi vine să muşti din aşternuturi, fiecare femeie merită aşa ceva, măcar o data în viaţă, dacă nu în fiecare zi de 8 martie."

II recomand calatoria cu tramvaiul ...

Citind Kafka – Procesul, Castelul, Metamorfoza – cu mintea de 16 ani stiu ca m-au impresionat prin frazarea deosebita, prin naturaletea ciudatului si prin problemele prin care treceau personajele cartii – expuse de fiecare data cu lux de amanunte.

Cind cititi America, va rog sa nu uitati ca personajul principal are de asemenea 16 ani –virsta la care ideile si principiile nu sunt inca atit de puternic conturate incit sa ii eviti pe cei care iti vor raul !

M-am intrebat mult daca sa recomand aceasta carte sau nu . Si am un raspuns: daca ati citit Procesul, Castelul, Metamorfoza – e OK – reintilnirea va fi placuta. Daca nu, nu .

Link club literatura , link wikipedia , link amazon

In primul rind nu am inteles de ce i-au zis asa...Inteleg ca au fost doua orase din biblie, dar nu sunt renumite ca orase...decit ca locuri de desfriu –sau a fost tactica de marketing sa vinda?

In al doilea rind in prefata Cristian Teodorescu recomanda sa vedem, nu sa citim despre

In al treilea rind, nu am gasit nimic impresionant- fragmentul din Svejk este din cele mai proaste, Bacalbasa este , intr-un final, plicitisitor(i-ar trebui o poza), sunt doua incendii povestite,iar fragmentul din Dumas pare sa fie scris de unii dintre negrisori.

Un hotarit nu!

Cum ai putea sa nu recomanzi o carte care , la fiecare pagina, contine fie un aforism, fie un paradox amuzant ? Subiectul ( tineretea vesnica si prostia) aproape ca este un pretext pentru o asemenea betie de cuvinte (in sensul focurilor de artificii). Pe deasupra, are si talentul de a-si bate joc de artificiul scriitorilor care iti dau la inceput un personaj ce dispare pina aproape de ultimele pagini, cind are loc deznodamintul .

De citit neaparat!

Link cotidianul, link amazon , link wikipedia

Neaparat luati aceasta carte din Colectia Cotidianul ! Din acelasi material ca si Martin Eden, totusi parcursul este diferit – insa sfirsitul pare la fel!

Din ea :

1. "Viata lui Don Diego era rezumata in urmatoarele cuvinte:"El a pictat" " . Ce epitaf frumos!
2. "Ce lipsea din viata lui ?" – dar din a voastra ce lipseste, daca lipseste ?
3. "incerca sa uite de lucrarea lui si zimbi cu resemnarea unui sclav care isi iubeste lantul pentru ca ii asigura liniste si il tine in viata"

Ma rog, are si unele probleme – de ex., pg 28:"Sotia lui, care imbatrinise din cauza numeroaselor ei lauzii" versus pg 63 " Atunci se nascuse fiica lor, singurul lor copil"

Dar inca o data, merita sa o cumparati!

Link cotidianul, link wikipedia, link amazon

Si pentru cei care sunt dornici sa vada si tabloul, iata-l( copie dupa Wikipedia) :

Interesante nuvelele – dar dificil de citit – si cu mare atentie.

Daisy Miller mi-a adus aminte de Adela lui Garabet Ibraileanu . Iar celelalte m-au lasat ginditor – ce pot sa faca oamenii ca sa ramine constanti cu parerea despre ei insisi – cind viata le schimba brusc conditiile in care s-au (com)placut.

De citit neaparat - dar in liniste, nu in metrou si nu grabit.

Link cotidianul, link wikipedia , link amazon

Un roman care ar fi putut la fel de bine sa fie o suita de nuvele tiparite in editia de duminica a unui ziar. Totusi, dupa ce citesti vreo 5, incepi sa iti dai seama ca este, de fapt, un roman istoric de familie : povestea unei familii care trece prin transformarile istoriei – si ale caror relatii de familie se transforma radical . Un pic schematic totusi: tipul "tatalui" (Aga Djan), cel al rebelului (Nosrat) , cel al tradatorului (Galgal). E tipul de roman pe care Thomas Mann l-ar fi transformat intr-un roman fluviu – si totusi incape in 300 de pagini mici.

Mi-a placut ritualul de curtare(pagina 107) si o sa retin "Enkahto wa zawadjto"(inteleg ca trebuie repetat de 3 ori) si "Gabelto"...Dar o sa retin societatea patriarhala care, cu cele mai bune intentii, supune femeile bunului plac al barbatilor/tatilor.

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon

Antologia a inceput bine, cu Brillat Savarin ,pe care vi-l recomand. La fel fragmentul din E.A.Poe. Dar ce cauta fragmentele din Dostoievski ,Filimon sau Mark Twain, nu am sa reusesc sa inteleg( desi sunt si ele bine scrise, primul m-a cutremurat , iar la ultimul am ris cu pofta). Meritul unei antologii este ca iti (re)aduce niste scriitori pe care stii dupa aceea daca vrei sau nu sa le citesti operele.

Dar nu am inteles de ce lipsesc Gargantua si Pantagruel ...

Merita sa o luati - fie de la tarabe, fie de la http://www.clubliteratura.ro/colectia_literatura/1527

Nu pot sa spun cit de mult mi-a placut Umberto Eco, de la Numele Trandafirului la Pendulul lui Foucault. Aceasta este o scriere despre bibliofilie, care incepe superb, se termina la fel si arata in partea de mijloc , pe un ton obisnuit, care sunt problemele/pasiunile/farmecul ei.

Daca v-a placut Numele Trandafirului sau Pendulul lui Foucault – neaparat trebuie sa o cititi, asa cum zice Eco, "cu intregul vostru trup"

Puteti citi parti din ea aici

http://weekly.ahram.org.eg/2003/665/bo3.htm

Link rao, link Amazon

Citit cartea de la Cotidianul , sperind, ca orice snob,sa fie super – fiind de Pirandello.

De acord * opozitia intre masina si om, repetitivitatea indatoriririlor ... Totusi, o carte care plictiseste prin reflexie si prin didacticismul ei, ca si prin filosofarea intensa plecind de la lucruri marunte.

Nu o recomand nici de citit pe tren – poate o luati doar sa va completati colectia

Link Wikipedia, link amazon , link cotidianul

Mi-au placut si nu mi-au placut "Povestirile Indiene" ale lui Kipling.
Am inteles de ce Jack London il aprecia atit de mult ... dar , bineinteles, dupa ce citesti povestirile lui London, cele indiene ti se par un pic fanate.

Mi-a placut:
"Brunt nu schimba niciodata vreun detaliu, caci nu avea nici un pic de educatie"

Nu mi-a placut manierismul repetat prin care incearca sa arate ca este si o alta poveste,  de genul "dar asta e o alta poveste pe care o sa o spun alta data"

Pe de alta parte, Cartile Junglei   ramin de referinta pentru lumea copilariei mele - precum si desenele animate de pe timpul lui Ceasca care se terminau fie cind termina Baloo de cintat, fie cind Shere Khan aplauda vulturii cu un "Bravo! Bravo!"

Pentru referinte:

Opere complete la amazon

Despre Kipling la wikipedia

Kipling a adus Nobelul în Anglia prin India

Povestea indiană a gazetarului Kipling