Mi-au placut si nu mi-au placut “Povestirile Indiene” ale lui Kipling.
Am inteles de ce Jack London il aprecia atit de mult … dar , bineinteles, dupa ce citesti povestirile lui London, cele indiene ti se par un pic fanate.
Mi-a placut:
“Brunt nu schimba niciodata vreun detaliu, caci nu avea nici un pic de educatie”
Nu mi-a placut manierismul repetat prin care incearca sa arate ca este si o alta poveste, de genul “dar asta e o alta poveste pe care o sa o spun alta data”
Pe de alta parte, Cartile Junglei ramin de referinta pentru lumea copilariei mele – precum si desenele animate de pe timpul lui Ceasca care se terminau fie cind termina Baloo de cintat, fie cind Shere Khan aplauda vulturii cu un “Bravo! Bravo!”
Pentru referinte: