Ion Minulescu – Celei Care Minte
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine…
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert –
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!…
În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Si maci –
Tot flori însângerate –
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamâita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iata,
Bate miezul noptii…
E ora când amantii, -alt’data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvântata…
Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre câti avura norocul sa te aiba-asa
Câti au murit
Si câti blesteama de-a nu te fi putut uita?…
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine…
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert –
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!…
Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Si în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Si-asa tacuti –
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori –
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si mâine s-o sfârsim în zori!