Vintila Mihailescu are un articol extraordinar despre Suspectat de a fi român  – iar concluziile sunt bune : “ În ultimele zile am început să vorbesc deci cu avocaţi. S-a schimbat Constituţia, s-a schimbat vreo lege fundamentală şi nu ştiu eu? Nu, nu s-a schimbat. Au dreptul să ceară toate chestiile astea? Unele da, sînt doar abuzive; altele însă nu, sînt chiar ilegale. Pot deci să mă revolt, să-i dau eventual în judecată? Da. 

Păi, atunci aşa să fie! Îmi pare rău, dar dacă statul a ajuns să fie în război cu propriii săi cetăţeni, cred că este nu numai prudent, ci şi necesar ca şi cetăţenii să se înarmeze la rîndul lor… “

Totusi este destul de dificil pentru un om obisnuit , care are copii  + servici , sa mai se si razboiasca cu statul…

Maria Iordanescu scrie Povești de îmblînzit realitatea : “ Am de făcut cîteva precizări: nu am pus la îndoială virtuţile formative ale poveştilor, în general. Am spus doar că nu mă pot aştepta ca trei rînduri dintr-o carte, fie ea şi frumos colorată, să formeze deprinderi bine consolidate, pe termen lung, în absenţa unor modele, reguli, experienţe din viaţa reală. 

Funcţia formativă a poveştilor în viaţa copiilor, pe lîngă cea pur ludică, este ceva mai complicată şi depinde de mai mulţi factori: vîrsta copilului, personajele şi faptele prezentate, momentul cînd le ascultă etc. Apoi, formarea prin poveşti se referă, în primul rînd, la dezvoltarea limbajului, a abilităţilor de exprimare şi relaţionare, a imaginaţiei şi creativităţii. Copiii învaţă cuvinte noi, învaţă să formuleze propoziţii şi fraze, să compună texte proprii, să denumească şi să-şi exprime emoţii, sentimente. Poveştile dau frîu liber gîndurilor, visurilor şi-l ajută pe copil să creeze lumi noi, fantastice. Tot poveştile sînt cele care, pornind de la fapte reale de viaţă, îl ajută pe cel mic să găsească soluţii pentru propriile impasuri. Află apoi, din poveşti,  despre fapte şi consecinţele lor, despre valori ca prietenia, dreptatea, hărnicia, generozitatea. Despre modele. (Asta teoretic. Practic însă, nu toate poveştile sînt pline de fapte creştineşti, să spunem, numai bune de urmat: Făt-Frumos este, în majoritatea poveştilor, un personaj demn de admirat şi preţuit. Dar aprig la mînie şi dornic de răzbunare. Capra cu trei iezi îşi iubeşte, nu zic nu, copiii, mai mult decît orice pe lume. Dar felul în care i-o plăteşte lupului, şi nu zic că n-o merita, îţi dă fiori.) Învaţă din poveşti să-i respecte pe cei mai în vîrstă, precum o respectă Harap-Alb pe Sf. Vineri? Se poate. Dar şi mai bine, şi mai motivat, o va face dacă mă va vedea pe mine, părintele sau educatorul lui, oferindu-i exemple şi atrăgîndu-i atenţia asupra acestui aspect. Cine poate jura cu mîna pe inimă că a învăţat din „Scufiţa roşie“ să se poarte cu duşmanul? Şi să-i ducă mîncare bunicii?  “

Cristian Ghinea vorbeste despre presa in Regretîndu-i pe proprietarii străini de presă. Sau nu  :  “Doamna din faţa mea spune că o mare problemă a Croaţiei este faptul că nemţii de la WAZ domină piaţa presei scrise, că au venit cu regulile lor şi le-au impus aici, printre acestea fiind acea regulă de fier că trebuie să facă profit, deci pun profitul înainte de orice. Iau cuvîntul şi citesc o frază din raportul pe România, pe care l-am scris în acelaşi proiect, unde exprim regretul că investitorii străini au cam pierdut partida pe piaţa din România, în faţa celor români. Iar ca un semn de depunere a armelor citam vînzarea în iulie 2010 a ultimei participaţii străine la un ziar serios din România: era vorba tot despre WAZ, care a vîndut acţiunile de la România liberă şi a ieşit de pe piaţa românească acuzînd distorsionarea pieţei de aici. Iar problema noastră – am adăugat – cu investitorii locali care i-au înlocuit pe cei străini este tocmai că nu urmăresc doar profitul, ci alte interese, deci a căuta profitul ar fi varianta bună pentru noi. Ceilalţi participanţi rîdeau în hohote. “

Dan C. Mihailescu m-a provocat sa il citesc pe Sorin Lavric in Eseul cu mers de felină – si probabil o sa cumpar … ups. Nu gasesc titlul cartii?