Gabriel Giugiu ne propune sa ne dam cu parerea despre chestii importante:”Mecanismul are un nume oficial, se numeşte „consultare publică“ şi este disponibil la o aruncătură de click, pe paginile de net ale onorabilei instituţii, în limba română. De fapt, în toate limbile oficiale ale statelor membre (aş fi zis „europene“, dar…). În plus, este şi gratis! Nu se cere nici un ban. Ce aşteaptă Onorabilul Funcţionar al Comisiei? Idei. Păreri. Zicerea intereselor.  “

Sever Voinescu scrie despre Diavolul de pe ruta Gainsville – Mazar-i-Sharif :”Există ceva ce ameninţă, deopotrivă, pe toţi credincioşii, un pericol comun care ne pîndeşte, indiferent că ne rugăm lui Isus Cristos sau lui Allah: Diavolul. Singura echivalenţă acceptabilă este, în ordine religioasă, că, şi într-un caz, şi în altul, a lucrat aceeaşi mînă. Dar, dacă pe 20 martie, în Gainsville, Florida, şi-a băgat coada şi a susurat ceva, pe 1 aprilie, la Mazar-i-Sharif, a dirijat, cu orchestra întreagă în plină forţă, un marş scelerat.”

Andrei Manolescu rememoreaza vremurile cind depindeai de orice nebun( a ) . Nu fac rezumat, cititi  Călătoria interzisă.

Simona Sora scrie despre sistemul sanitar in Miza pe subit :”Giddens dă însă un exemplu destabilizator: cît de firesc e să nu ai încredere în mecanismul unui avion care, în fond, sfidează bunul-simţ şi gravitaţia, dar să ai încredere în „factorul uman“ care-l conduce? Cum ar veni, să ţi se pară aberantă prezenţa ta într-un bolid (cu fuzelaj fragil, deşi metalic) la cîţiva kilometri deasupra pămîntului, dar să ai încredere în pilot pentru că are cîteva mii de ore de zbor la activ, e un om decent şi nu a avut accidente majore.  “

Vlad Petreanu scrie simplu in Ce-ți mai dorim noi ție, dulce Românie? :” Eu, unul, produc propriile dovezi de iubire, zilnic. Nu arunc gunoaie pe stradă. Îi cert pe cei care-şi lansează chiştoacele din maşini (ştiu, ştiu; pînă nu iau bătaie, nu mă opresc). Spun bună ziua şi zîmbesc cînd interacţionez cu vînzătorii. Stau la cozi, nu mă bag în faţă, nu dau şpagă. Nu las apa să curgă degeaba. Îmi respect vecinii. Încerc să-mi fac treaba corect. Mă străduiesc să spun tot adevărul cînd sînt jurnalist. Nu bîrfesc. Mai merg şi cu autobuzul (aici mai am de lucru). Nu piratez nici filme, nici muzică. Plătesc toate taxele şi impozitele (deşi tot uit, de vreo lună deja, să achit o amendă de radar).

Da, sînt lucruri mărunte, dar ştim că iubirea în detalii stă. Despre gesturi mari putem vorbi cît vrem, pe cele mici avem a le face înainte de orice. “