Despre Basescu academician Mircea Vasilescu scrie in “Troc ştiinţific şi consacrare şchioapă” :
“Un oficial al AOSR a declarat că titlul de membru de onoare i-a fost acordat pentru că, pe vremea cînd era primar, dl Băsescu i-a repartizat numitei instituţii un sediu. Unde e „onoarea“ în povestea asta? Să-i propui cuiva un astfel de schimb meschin (ne dai sediu – te facem membru) e mai degrabă o jignire, e un mod de a spune „ştim că n-ai nici un merit ştiinţific sau academic, de fapt nici n-ai ce căuta printre noi, dar pentru că ai fost băiat de gaşcă şi ne-ai găsit un acoperiş, te primim“. Cei care au făcut-o academician pe Elena Ceauşescu au fost mai subtili şi mai „procedurali“: i-au inventat mai întîi nişte merite ştiinţifice, au tras din greu să-i facă un CV onorabil (cu lucrări de specialitate publicate în toate limbile etc.) şi abia după aceea au trecut la acordarea titlului. În tranziţie, totul e la vedere: „onoare“ contra sediu. Plus legea care face din AOSR o instituţie de interes public – adică îi oferă bani de la buget – adoptată de Parlament în 2007 şi promulgată tot de preşedintele Băsescu. Trec peste faptul că, pentru a menţine logica trocului pînă la capăt, AOSR ar trebui să-i facă membri de onoare pe toţi parlamentarii care au votat legea (nr. 31 din 15/01/ 2007), nu doar pe preşedinte (care n-a făcut decît să se achite de formalitatea promulgării) şi mă opresc asupra „interesului public“.”
Mi-a placut cum a inceput Gabriel Giurgiu Greşelile altora :”
„Această situaţie nesănătoasă este produsul unui sistem clientelar. Guvernele succesive au grija extinderii beneficiilor pentru prietenii politici, în special prin slujbe confortabile în sectorul public, concomitent cu persecutarea rivalilor din alte partide. În zilele noastre, în democraţie, concurenţii politici nu sînt nici ucişi, nici exilaţi. Ei sînt doar îndepărtaţi din funcţiile deţinute, pentru a face loc partidului la putere. Rezultatul a fost un sector public uriaş şi ineficient ş…ţ Există în această ţară obiceiul ca legile să fie aplicate în funcţie de circumstanţe şi de puterea celor care le calcă. Cei care nu pot fi concediaţi, cum ar fi unii dintre funcţionarii publici şi cei cărora nu le este teamă de lege (datorită conexiunilor politice sau a abilităţii de a corupe un şef), evită cu succes regulile şi lucrează numai în interes propriu, contra interesului general, al societăţii.“
Nu, nu este vorba despre România. Citatul este dintr-un articol al lui Nokos Kostandaras, redactorul-şef al cotidianului grec Kathimerini, publicat de The New York Times săptămîna trecută”
Despre dreptul la salariul minim in Germania, Letonia si Romania – asemanari, din pacate – in Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti scris de Cristian Ghinea:
(Germania)“Însă, în acest caz, Curtea Constituţională extinde ea însăşi în mod nepermis noţiunea de drept constituţional: primirea de ajutor social, şi mai ales cuantumul, nu poate fi un drept constituţional.”
(Letonia) “În disperare de cauză, Guvernul leton a decis să reducă pensiile din sistemul public.Curtea Constituţională letonă a decis că legea este neconstituţională pentru că pensia era un drept legal care nu poate fi retras.”
(Romania):”Am asistat anul trecut la un caz revoltător de activism judiciar: Guvernul a decis retragerea unui spor pentru magistraţi (că era oricum un spor nemeritat şi oricum inclus între timp în salariul de bază, am scris în trecut). Magistraţii au dat în judecată Guvernul şi Curtea Constituţională a decis că sporul nu poate fi retras.”
Concluzie : “Este salarizarea bugetarilor o decizie politică sau ţine de dreptul constituţional?E evident răspunsul meu.” Si al meu la fel.
Iar la “cu ochii-n 3,14” mi-au atras atentia doua puncte :
unul bun :
“cu ce se ocupă oare cei de la administraţia drumurilor dacă nu astupă nici măcar gropile de pe DN1? Ştiu că Radu Berceanu a zis că a dat toţi banii la deszăpezire şi că nu mai are şi pentru reparaţii. OK, acceptăm că banii s-au terminat. Dar atunci ce mai au de făcut ministerul şi agenţiile de resort? De ce nu pleacă toţi acasă pînă se mai adună alţi bani? (A. M.)”
si unul prost :
“Pi (π) este una dintre cele mai importante constante matematice. Valoarea constantei este egală cu 3,14 în notaţia zecimală obişnuită”.
- Eu stiu ca cei de la litere au probleme cu matematica -dar exista o limita! Pi este irational – nu poate fi exprimat prin raportul a 2 numere intregi – cum ar fi 314/100 .Daca ar fi fost rational, o sumedenie de probleme din matematica ar fi devenit mult mai usoare….
- Iar o valoare aproximativa este “3.141592653589793…”.( vezi Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Pi ). In plus, daca articolul scrie despre “Pe 14 martie (3.14, după notaţia americană a datelor) a fost ziua Pi.” putem vorbi de ora PI (ora 1 din 14 martie), secunda PI( secunda 5 din ora 1 din 14 martie) s.a.m.d.