Despre politicienii Mediocri       ne vorbeste Mircea Vasilescu :
“Or, o schimbare profundă a organizării UE, precum cea presupusă de
Tratatul de la Lisabona, are nevoie de comunicatori serioşi şi neutri,
care să le explice oamenilor, „pe două coloane“, avantajele şi
dezavantajele Uniunii. Politicienii nu vor să fie ei înşişi acei
comunicatori, de teamă să nu-şi piardă popularitatea. Dar nici nu pot.
Peisajul politic european e dominat, în general, de tehnocraţi
mediocri, lipsiţi de viziune, temători în a-şi asuma decizii mari,
incapabili să convingă în legătură cu marile mize şi marile proiecte.
Proiectul european suferă de absenţa unor conducători politici de
„tipul“ François Mitterrand ori Helmut Kohl, ba chiar şi de nişte
eurosceptici de mare forţă, precum Charles de Gaulle sau Margaret
Thatcher. Dincolo de opiniile diverse despre viitorul Uniunii Europene
ori de diversele formule posibile, e limpede că asemenea schimbări de
anvergură nu pot fi nici puse în practică, nici explicate cetăţenilor,
de nişte politicieni cu mînecuţe de contabili.”

Mda… pe de alta parte, marturisesc cu rusine ca nici eu nu stiu ce vrea ( ce aduce in plus) Tratatul de la Lisabona….

Cosasu este din nou aparte in Din această dilemă nu putem ieși?
“„Domnule Cosaşu, dumneavoastră vreţi să fiţi inteligent sau frumos?“. Numitul nu mai are vîrsta unui răspuns sincer.”

Despre Lege şi ordine pe Internet un articol scurt si cuprinzator de Ioana Avadani
Gasiti si o relatare la Bogdan Manolea aici

Daca aveti rabdare, cititi despre un “colajar” in Viaţa şi faptele lui Ion Bîrlădeanu

Andrei PLEŞU in Post-electorale :
“Primarii care, într-un mandat anterior, au făcut lucruri notabile au fost votaţi, indiferent de apartenenţa lor de partid”
Ma rog , Cristian Poteras(de la sect 6) de abia la sfirsit de mandat a reconditionat locurile de joaca (Moghioros, de ex.) . Dar ma rog …

Mircea VASILESCU despre Cine alungă literatura din mintea elevilor
“In fapt, este vorba exclusiv despre subiectele la proba orală, care
evaluează competenţele de comunicare ale elevilor pronind de la mici
fragmente de texte. Nici vorbă de o „alungare a literaturii“, care este
prezentă în subiectele de la proba scrisă. Cum absolvenţii noştri stau,
în general, prost cu abilităţile de comunicare, o astfel de probă este
binevenită. E adevărat, industria de cărţi cu comentarii gata făcute
suferă o lovitură puternică atunci cînd elevului nu i se mai cere să
reproducă ce-a învăţat pe dinafară, ci să exprime opinii proprii pe
marginea unui text la prima vedere.”

Super corect !

In Ştiri nebăgate în seamă despre inceperea sfirsitului boom-ului 2.0
“Tarife pentru internauţi lacomi. Time Warner Cable, un furnizor american de Internet a declanşat un
experiment într-un orăşel din statul Texas: clienţii au fost solicitaţi
să-şi stabilească o limită lunară de servicii folosite, urmînd ca, în
cazul în care o vor depăşi, preţul să crească. Comcast a anunţat o altă
măsură de temperare a superutilizatorilor: lor li se vor atribui
conexiuni cu viteze mai mici pentru a slăbi presiunea în orele de vîrf.
AT&T a declarat că stabilirea unor limite pentru cei care folosesc
excesiv Internetul e inevitabilă, că în următorii trei ani volumul
traficului va creşte de patru ori şi raţionalizarea va asigura accesul
egal al tuturor. Există primejdia, spun unii specialişti, ca asemenea
limitări să crească incertitudinile oamenilor care-şi drămuiesc
cheltuielile şi prin scăderea traficului să se subţieze şi inovaţia, şi
tendinţa de a căuta noi aplicaţii. Time Warner argumentează că limita
(40 de megabiţi) va fi mult superioară consumului mediu. Nici pînă acum
n-a fost, dar nici de acum înainte nimic nu va fi gratis.”

Lucian MÎNDRUŢĂ despre Maşina scumpă a săracului
“Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik
Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of
Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri
sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi
hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile
pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu
pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e
ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că
sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi
distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic,
investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede
ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei
ceasul, nu enciclopedia.”

Despre divortul dintre UE si politicieni avem 3 articole cu nerv
Luca NICULESCU ,Europa pompelor funebre
Magdalena BOIANGIU ,Frica de Europa
Sever VOINESCU ,Europenii divorţează de UE

Gabriel Giurgiu, in Eco Glossy: checi, trendi, cuuuul! , despre inundatii si alunecari de pamint si refuzul (aparentei) solidaritati:
“Aţi observat că, de fiecare dată cînd apar viituri prin ţară, printre
cele mai afectate zone este cea a Sucevei? Răspunsul l-am primit cînd
m-am dus pe acolo. Obcinele sînt bărbierite. Se taie pădurea cu o
frenezie demnă de o cauză mai bună. Cînd apa ia casele şi le duce la
vale, întrebarea preferată a reporterilor TV este: „ce au făcut
autorităţile pentru cei cărora furia apelor le-a luat agoniseala de-o
viaţă?“ (şabloanele pe care le recunoaşteţi fac parte din vocabularul
de numai 200 de cuvinte al reporterilor de la canalele de ştiri).
Nimeni nu întreabă cum a fost posibil să se radă pădure după pădure,
deal după deal, în deplină exploatare privată. Da, exploatarea
forestieră a adus prosperitate localnicilor. Da, acum plătesc propria
lăcomie. Şi da, mulţi tembeli şi-au construit case (şi ditamai vilele)
în albia inundabilă a rîurilor. Nu, nu sînt obligat (în calitate de
contribuabil de Bucureşti care nu a beneficiat de banii luaţi pe
păduri) să le plătesc case noi, de la buget. Ei şi-au bărbierit
dealurile din spatele casei şi nu m-au luat partener la cîştig. Acum a
venit apa peste ei şi ar trebui să le fiu partener la pagubă?”

Un alt articol superb si informat este al lui Dan Ion TRESTIENI,Banii sau viaţa?(mai bine banii…)

Va las sa il cititi…

“Luxul este acel superfluu care aduce visul în viaţa cotidiană” ISABELLA ROSSELLINI

Lucian Mindruta ii face un elogiu lui Brucan in Dosarul Brutus … un pic fals ,as zice eu :

“Un evreu care a dat o probă (scurtă) de demnitate daco-romană, acolo
unde românii au ales să pozeze pe Coloana a cincea a Împăratului
Nicolae, în calitate de vivandiere, oaste, trupă de dans şi popor.”
Si un pic cinic, bine spus, dar , dupa parerea mea, tot fals:
“E de fapt ultima lui profeţie: libertatea e o sumă de trădări.
“

Si apropo : Daca Brucan este Brutus, cine este Iulius Cezar ?

Magdalena Boiangiu, fermecatoare in Educaţia contează

„Dacă reuşeşti să pari un om obişnuit şi să-l faci pe contracandidatul
tău să pară din altă lume, ai cîştigat alegerile“ – afirmă Richard
Shenkman, profesor de ştiinţe politice; „dacă poporului american i se
dă posibilitatea să opteze între mit şi realitate, aproape întotdeauna
va alege mitul“.

Si iar :

“Interesant e că toţi cei care se ocupă de raportul între elite şi
candidaţi consideră că apartenenţa la elite este dată – în această
ordine – de educaţie, bogăţie şi privilegii.”

Mda… educatie ?
Daca citim “Miliardarii. Tipuri şi caractere”   al Madalinei Schiopu nu prea vedem unde se integreaza educatia… Si ea mai face o alta deosebire percutanta:
“În capitalismul lor, competiţia comercială se converteşte în bunuri,
individualismul concurenţial se transformă în beneficiu comun. Noi ne
aflăm încă în era afacerilor fără marfă.”

Mi-a placut articolul despre Consumul exclusivist , mai exact alaturarea:
” “Claus Porto“, cu nişte ambalaje foarte speciale, vintage, dar foarte
moderne; „Nasomatto“, tari şi dure, care au avut mare succes aici; o
grupă de nonconformişti, avangardişti, Comme des Garçons, care nu
privesc parfumeria tradiţională, ci spun că fac antiparfumuri şi pun
miros de cerneală sau de rufe care se usucă-n vînt, cu acorduri de
secreţii ale corpului;”
si
” E nevoie de o anumită educaţie ca să poţi aprecia asemenea produse”

Aha…

Despre casele de la Baneasa in Opulenţă şi mizerie: bară la bară
“„De cînd ne-am mutat, adică de vreo doi ani, nu există zi să nu pice
curentul sau să nu fluctueze, ceea ce ne strică aparatura electrică.“
Iar aici electricitatea e sfîntă. Apa, căldura, totul funcţionează pe
bază de centrală electrică. Cînd pică aşadar curentul, se opresc apa,
căldura şi „aragazul“, mulţi folosind cuptoare electrice.”

Cezar PAUL-BĂDESCU  este optimist in Declinul Epocii Lazarov
“Emisiunile lui Valeriu Lazarov mă duc cu gîndul la autobuzele acelea
verzi, care au fost băgate în anii ’90 pe liniile expres din Bucureşti.
Erau aduse din Franţa, unde fuseseră date la casat. Ei bine, deşi
aruncate la gunoi în lumea civilizată, autobuzele respective îşi făceau
destul de bine treaba la noi. Se opinteau din greu, scoteau mult fum,
dar erau ceva mai bune decît rablele pe care le moşteniserăm din vremea
comunistă. Second hand-urile (haine, electronice, autovehicule etc.)
erau la mare căutare în România de atunci şi noi ne socoteam fericiţi
dacă prindeam ceva resturi de la masa bogaţilor.[…]Între timp, şi în cazul transportului în comun, oamenii s-au învăţat cu
autobuze noi şi moderne şi ar strîmba din nas dacă ar fi puşi să se mai
urce în vehiculele date la casat în alte părţi.”

Dar de ce stirile par inca o combinatie intre “politia in actiune” si “cronica soselelor”?

Stiam motto-ul  si mi-a placut dintotdeauna:
“Nu aş vrea să aparţin vreodată unui grup care m-ar accepta ca membru.” – GROUCHO MARX

Citatele de Petre Tutea , in Note, stări, zile , sunt exceptionale:

„Sînt produsul a două cauze: hazardul şi voinţa mea de oţel. Inteligenţa e o anexă.“

„Totul e convingător la creştini şi la Platon. În afară de nemurirea sufletului. Asta e drama vieţii mele.“

Lucian Mindruta scrie de Oprescu versus Blaga in infruntarea de la Primaria Bucurestidpdv showbiz .Citit voi mai bine Showbiz sau no biz

Nu ma pot abtine sa dau tot citatul despre clujeni , cu dragoste , in Note politice de la noi (Sever VOINESCU)

“La Cluj, cu o zi înainte de locale, un amic localnic mă pune la
curent cu situaţiunea: „La Cluj, totul este cît se poate de normal. Se
bat PD-L şi PNL, iar PSD este într-o jenantă minoritate, neînsemnînd
nimic din punct de vedere politic“. Într-adevăr, într-un asemenea
peisaj politic îţi vine să scrii numai despre cărţile pe care le
iubeşti sau despre autorii pe care îi deteşti, cu acea detaşare
paradisiacă izvorîtă din convingerea că lumea îşi vede liniştită de ale
ei şi fără tine. Iubesc Clujul! Această împrejurare îmi produce o
sănătoasă poftă de mîncare. Spre seară, mă opresc la o terasă întinsă
cu generoasă eleganţă pe trotuarul lat. Cer meniul şi mi se aduce. Sînt
uimit de varietatea oferită. Aleg ceva ce mi se pare şi spectaculos, şi
clujean. Vine ospătarul şi comand. Îmi spune că nu are decît pui la
grătar şi cartofi prăjiţi. Mă enervez, desigur sub impactul frustrării
produse de suprimarea bruscă a perspectivei de a domoli sucurile
gastrice furtunoase. „Atunci, de ce mi-aţi mai dat meniul?“ – mă
răstesc la băiat. „Pentru că mi l-aţi cerut“ – vine răspunsul calm,
ardelenesc şi logic. Plec înfuriat. Abia tîrziu, după ce am cinat
copios în alt loc, îmi dau seama că ospătarul avea dreptate… La Cluj,
totul e normal.”

Un alt citat superb in Adela GRECEANU ,Expoziţia-vizuină

Un număr din 1988 al revistei Manuscriptum era deschis la o pagină
semnată de M. Blecher, în care am citit: „Oamenii înnebunesc pentru că,
după ce au făcut o nebunie, nu mai găsesc nici un gust înţelepciunii“.