Dilema veche si VIAŢA ÎN CARTIER

Stiam motto-ul  si mi-a placut dintotdeauna:
“Nu aş vrea să aparţin vreodată unui grup care m-ar accepta ca membru.” – GROUCHO MARX

Citatele de Petre Tutea , in Note, stări, zile , sunt exceptionale:

„Sînt produsul a două cauze: hazardul şi voinţa mea de oţel. Inteligenţa e o anexă.“

„Totul e convingător la creştini şi la Platon. În afară de nemurirea sufletului. Asta e drama vieţii mele.“

Lucian Mindruta scrie de Oprescu versus Blaga in infruntarea de la Primaria Bucurestidpdv showbiz .Citit voi mai bine Showbiz sau no biz


Nu ma pot abtine sa dau tot citatul despre clujeni , cu dragoste , in Note politice de la noi (Sever VOINESCU)

“La Cluj, cu o zi înainte de locale, un amic localnic mă pune la
curent cu situaţiunea: „La Cluj, totul este cît se poate de normal. Se
bat PD-L şi PNL, iar PSD este într-o jenantă minoritate, neînsemnînd
nimic din punct de vedere politic“. Într-adevăr, într-un asemenea
peisaj politic îţi vine să scrii numai despre cărţile pe care le
iubeşti sau despre autorii pe care îi deteşti, cu acea detaşare
paradisiacă izvorîtă din convingerea că lumea îşi vede liniştită de ale
ei şi fără tine. Iubesc Clujul! Această împrejurare îmi produce o
sănătoasă poftă de mîncare. Spre seară, mă opresc la o terasă întinsă
cu generoasă eleganţă pe trotuarul lat. Cer meniul şi mi se aduce. Sînt
uimit de varietatea oferită. Aleg ceva ce mi se pare şi spectaculos, şi
clujean. Vine ospătarul şi comand. Îmi spune că nu are decît pui la
grătar şi cartofi prăjiţi. Mă enervez, desigur sub impactul frustrării
produse de suprimarea bruscă a perspectivei de a domoli sucurile
gastrice furtunoase. „Atunci, de ce mi-aţi mai dat meniul?“ – mă
răstesc la băiat. „Pentru că mi l-aţi cerut“ – vine răspunsul calm,
ardelenesc şi logic. Plec înfuriat. Abia tîrziu, după ce am cinat
copios în alt loc, îmi dau seama că ospătarul avea dreptate… La Cluj,
totul e normal.”

Un alt citat superb in Adela GRECEANU ,Expoziţia-vizuină

Un număr din 1988 al revistei Manuscriptum era deschis la o pagină
semnată de M. Blecher, în care am citit: „Oamenii înnebunesc pentru că,
după ce au făcut o nebunie, nu mai găsesc nici un gust înţelepciunii“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *