cotidianul – peter ackroyd despre chatterton si imitatia din operele de arta

In principiu sunt de acord cu ideea ca marile lucruri au fost spuse de pe timpul filozofiei grecesti- si nu conteaza ce spui, ci cum o spui
Totusi, de aici pina sa consideri ca cel care imita este mai bun decit cel imitat- chiar daca cel care imita poate imita pe mai multi-  e o distanta lunga.Si sunt pentru ca fiecare artist sa isi gaseasca drumul propriu, chiar daca produce ca opera de arta o pisatoare
Cartea incearca sa fie un fel de Numele Trandafirului(Umberto Eco), incercind sa te familiarizeze cu o multime de scriitori/pictori mai mult sau mai putin cunoscuti de catre romani si un fel de descriere a moravurilor unei societati in stilul Punct Contrapunct(Aldous Huxley) .
Altfel, scrisa bine si cu nerv – desi subiectul nu ma convinge.
In plus, nu reusesc sa inteleg un om care traieste de citiva ani buni pe spinarea nevestei- si aceasta mai crede in el, il sprijina si il incurajeaza. Destul de dificil de crezut, nu?Sau poate am cunoscut eu doar femei mai dure?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *