Interesanta carte- mai ales finalul… din care observi ca exista doua perspective diferite asupra aceluiasi lucru(si totusi, daca te gindesti la inel, iti dai seama ca una e mai “adevarata” decit cealalta)

Pe de alta parte, am citit-o cu un pic de dezgust la adresa acelui batrin care nu are nimic mai bun de facut decit sa isi – seduca? perverteasca?- nora -dar e bine scrisa- si, cum spunea profesoara de romana de la Liceu, Cosovei, unul din criteriile literaturii este verosimilitatea -si Junichiro Tanizaki reuseste perfect!