“Oamenii nu acceptă schimbarea decît la nevoie, iar nevoia li se arată numai în situaţii de criză”. – JEAN MONNET

Dar de ce sa te schimbi daca nu e nevoie ?

Andrei PLEŞU este plin de sarcasm in Note Bucureşti-Berlin
“Dar experţii autohtoni sînt de altă părere: momentul optim pentru
deszăpezire este o frumoasă zi de vară, cu cer senin, fără vînt şi cu
mare vizibilitate”

Françoise Sagan, Dulcea Plictiseală :
Pentru că, cel puţin cînd eşti tînăr, în această lungă minciună care e
viaţa, nimic nu pare mai îngrozitor de atractiv decît imprudenţa.“

Mi-a (dis)placut conceptul de “ură justă” al lui Radu COSAŞU
in articolul De la un prieten al fiului inexistent

Despre traficul din Bucuresti cu Cristian GHINEA in Gînduri despre trafic
“Dar faptul că un buget foarte generos în alte puncte, pînă la limita
iresponsabilităţii fiscale, a tăiat tocmai banii pentru extinderea
urgentă a metroului a trecut practic neobservat.”

Andrei PLEŞU vorbeste despre Lecturi stoice de Crăciun
Superb articolul

Sever VOINESCU pe scurt despre Povestea scobitorilor
Interesanta producerea de cerere

Cezar PAUL-BĂDESCU  despre cum s-a stricat Realitatea TV (O presă proastă)… si intr-adevar este asa

Si bancul zilei, de Radu Cosasu, via
Radio Erevan : Un ascultator ne intreaba:
Este adevarat ca in Romania … ?
Raspundem : E adevarat !

Motto concludent:
“Autocompătimirea este, cu siguranţă, cel mai distructiv narcotic:
dă dependenţă, plăcere de moment şi distanţează victima de realitate.”
– JOHN W. GARDNER

Si de cite ori nu am trait si eu asta…

Andrei PLEŞU   reia Modele pentru tineri :
“Contează deci în ce lume te mişti, cu ce etalon lucrezi.
“
Nu pot spune decit ca e OK… cu conditia sa nu fii prea departe de media lumii inconuratoare din tara ta. Totusi, aia voteaza, cu aia te inghesui in tramvai sau astepti in masina la cozi infernale…

Si am zimbit la inchiderea din
“Şi Gigi Becali şi Mitică Dragomir, şi Geoană şi Gheorghe, şi Gheară şi
Ţiriac, şi Garcea şi Băsescu, şi Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin
lasă impresia că ştiu. Par zidiţi în certitudini, trăiesc în inflaţia
răspunsurilor. Au aerul unor vietăţi perfect instalate, „ştiu să pună
problema“, „îi duce capul“, „sînt stăpîni pe ei“, „se descurcă“. Ştiu
ce vor, ştiu cum se fac bani şi cum se cheltuie, ştiu cum arată o viaţă
împlinită, pe scurt, au ajuns la capătul drumului. Nu mai au dinainte
decît repetiţia indefinită a aceleiaşi performanţe”

Mircea VASILESCU  pune punctul pe i in La Tratat nou, negocieri noi…
“Mai întîi, pentru că eticheta de „versiune simplificată“ are un sens
relativ: înseamnă că e ceva mai scurt decît vechiul Tratat
constituţional; altminteri, are peste 280 de pagini. Dacă adăugăm Carta
Drepturilor Fundamentale şi alte cîteva documente de bază care
statuează ce este şi cum funcţionează Uniunea Europeană, se cheamă că
ajungem tot la ceva foarte complicat, greu de explicat cetăţenilor. Şi
iar ajungem – inevitabil – la comparaţia deja banalizată cu Constituţia
SUA, care încape pe doar cîteva pagini A4, cu amendamente cu tot, şi e
lizibilă/inteligibilă pentru orice absolvent de liceu.”

Neaparat cititi Magdalena BOIANGIU ,Anul Șobolanului
“În schimb, previziunile cu privire la evoluţia fostelor ţări comuniste
sînt destul de acre, cînd nu sînt de-a dreptul pesimiste. ” Continuati aici

Andrei MANOLESCU , Cureaua imi face impresia ca o ia pe urmele lui Istodor – si nu e o impresie care sa imi placa…

Neparat cititi Aoleu și vai de mine

Bogdan VOICU face o analiza ludica in «Sistemul», «barbarii de tirani» și «reacțiunea»
“Sistemul acesta, dacă mă gîndesc bine, trebuie că e un fel de rudă cu
barbarii ăia de tirani care tot ne anesteziază prin imnul naţional.”

Articolul Compasiunea pervertită de Mădălina ŞCHIOPU merita citit

Adina POPESCU a ajuns la virsta la care are prietene casatorite, cu copiii
( De ce ne plîngem de milă? ) Unde sunt articolele ei despre Vama veche, petreceri, viata de student, zapezile de odinioara ?

Florin Iepan, in pofida unei minti logice si concise, asteapta tot de la altii:
Roxana CĂLINESCU,«Pregătesc un film despre masacrul românesc de la Odessa»
“
În fapt, postul public din România este o instituţie închisă după
modelul coreean, care face protecţie socială pentru propriii angajaţi,
o instituţie privată, dar finanţată din fonduri publice, trecută
periodic din proprietatea unui partid politic în proprietatea altuia,
în funcţie de ce aranjamente se fac în Guvern sau la Parlament. Mă
întreb de ce societatea civilă tace cînd sînt în joc conştiinţa şi
starea mentală a naţiunii române? “

Un secret: in societatea civila sunteti si dvoastra, domnule Iepan.

Despre universitati:Mihai MACI , ecouri la «Universitatea curată»

Si un sfat: certati-va!