Despre darimarea “justitiara” din Herastrau scrie Mircea Vasilescu in “De ce cu buldozerul?”

“Patronilor li se ia tot, în uralele mulţimii însetate de dreptate, în timp ce funcţionarii de la primărie care au ars gazul în tot acest timp şi au consimţit la ilegalităţi nu păţesc nimic. Dinspre partea aceea, s-a spus că “se aşteaptă demisia” unui director. Atît?! Atît. Nu se face o anchetă internă, nu se impută nimănui sumele care ar fi trebuit să intre în conturile municipalităţii în toţi aceşti ani din chiria terenurilor pe care se aflau terasele? Bag mîna în foc că nu. Şi nu vrea nimeni să-i informeze pe cetăţeni pînă la capăt de ce responsabilii din primărie i-au lăsat pe patroni să-şi vadă de treabă fără contract? Au făcut-o pe bani sau aşa, din milostenie ori de dragul bucureştenilor care voiau să stea seara la o bere pe malul lacului? Nu vom şti, probabil, niciodată. Pentru că, în România, preocuparea pentru imagine este mai importantă decît grija pentru transparenţă.”

Pe de alta parte inca exista in Herastrau un spatiu privat : terenurile de tenis

Competitia dintre RO si BG in Bulgarizarea Europei

“Un amic cu care vorbeam despre problemele din Bulgaria mă întreabă: “Dacă o duc atît de rău pe cît zice Europa, de ce staţiunile lor de pe litoral sînt clar superioare celor româneşti, de ce autostrăzile lor sînt mai bine îngrijite (şi mai multe), de ce preţurile la Sofia sînt mai mici decît cele de la Bucureşti?”. Competiţia dintre codaşii clasei e departe de a se fi încheiat.”

si in Protecţia franceză

“În acelaşi articol se menţionează că Sofia va achiziţiona două corvete franceze la preţul de un miliard de leva (500 de milioane de euro). Un argument care contează.”

Mi-a placut in Italia, de nerecomandat

“marcă americană, unde procesele dese fac produsele bune”

Despre smecheria armatei in Prima zi

“Eram patru cei care ne-am aşezat pe marginea drumului pentru ineditul picnic. Însă abia dacă am apucat să luăm cîte o gură de ţuică şi să gustăm brînza, că ne-am trezit cu un subofiţer mustăcios lîngă noi. Apăruse parcă din pămînt şi, zîmbindu-ne larg, ne-a spus că nu e bine să mîncăm acolo, pe marginea drumului, sub gardul unităţii. “Puteţi mînca şi înăuntru, măi băieţi. Aveţi mese şi bănci în parcul unităţii.” Noi ezitam, dar el parcă ştia de ce, şi a continuat: “Vă lăsăm să vă terminaţi acolo şi băutura, că doar oameni sîntem, ce naiba”. Cum nu prea aveam încotro, ne-am strîns bucatele şi bagajele şi ne-am îndreptat spre poartă. La gheretă ni s-au cerut buletinele şi am fost puşi să semnăm într-un tabel. Apoi, dintr-odată, un alt subofiţer i-a zis sighişoreanului: “Ia dă încoace sticla aia”. La protestele noastre, a replicat pe ton milităresc că potrivit nu ştiu cărui decret, consumul de alcool în unităţile militare e interzis.”

Inventivitatea omului depaseste inchipuirea in cu ochii-n 3,14

“După interdicţia fumatului (de tutun!) în locurile publice din Olanda, patronul unei cafenele şi-a canonizat localul, transformîndu-l în “Biserica Sfintei Treimi”: fumul, focul şi scrumul. Cum libertatea religioasă e foarte respectată în Olanda, ţară majoritar protestantă, o asemenea eludare a legii e foarte posibilă, prefigurîndu-se încă de pe acum destule cereri de convertire. După atîtea dileme (“o fi femeie?”, “o fi negru?”), revelaţia olandeză ne spune, fără umbră de îndoială, că Dumnezeu este fumător. (S. G. )”

Mi-a placut si

“In ’97, cînd Bronislaw Geremek a venit la Bucureşti, l-am rugat pe Andrei Pleşu să-i spună că sîntem cîţiva în Romånia care nu putem da uitării acea frază în care se condensa o experienţă esenţială pentru secolul XX: “Am intrat cinstit şi am ieşit la fel de cinstit din Partidul Comunist”. De-a lungul vieţii, acest fiu de rabin a fost comunist, anticomunist şi anti-anticomunist. “A fost un om…”, cum sună finalul shakespearian din Iulius Cezar. (R. C.)”

Pentru ca mi-a adus aminte de bancul cu 2 din 3: comunist, cinstit si inteligent