Mi-a placut la nebunie citatul :

“De cîteori auzi pe cineva vorbind despre dragostea de patrie e un semn că se aşteaptă să fie plătit pentru asta.” – H.L. MENCKEN

Va ginditi la cineva?

Mircea Vasilescu este sarcastic ,cinic si vizionar totodata in Noul ministru al Educaţiei din România: Dumnezeu

“Se întrevede însă o soluţie, sugerată de ministrul Adomniţei. “Va veni o zi, de la bunul Dumnezeu, cînd toate şcolile vor avea autorizaţie de funcţionare.” Va veni o zi cînd toate problemele învăţămîntului vor fi rezolvate de bunul Dumnezeu. Pînă atunci, ne descurcăm şi noi cum putem, cu suplinitorii – şi la nivel de profesori, şi la nivel de ministru.”

Se pare ca peste tot iarba e mai verde la vecin :

“Garcilaso a scris un vers inteligent, dar trist în acelaşi timp: «Dulce ca fructul din grădina altuia». Incapacitatea de a recunoaşte dulceaţa fructului din propria grădină e o prostie, o dovadă în plus a tenacităţii noastre de a ne amărî viaţa.”

(José Antonio Marina, Inteligenţa eşuată – Teoria şi practica prostiei, traducere din limba spaniolă de Cristina Sava şi Rafael Pisot, Colecţia “Plural M”, Editura Polirom, 2006)”

Luca Niculescu vorbeste , in Papa în România, despre separarea teoretica intre stat si biserica in Romania:

“Odată cu plecarea românilor, încep să fie construite lăcaşuri de cult ortodoxe româneşti în alte ţări. Duminica trecută, preşedintele Traian Băsescu a participat la sfinţirea locului în care se va afla episcopia română din Italia. Pentru cumpărarea terenului şi construcţia clădirii, statul român a contribuit cu peste două milioane de euro. Aportul Bisericii Ortodoxe Române a fost mult mai mic. Astfel de cazuri se înmulţesc. Calculul autorităţilor e următorul: bisericile româneşti din străinătate sînt locuri în care se reuneşte şi se regăseşte comunitatea românească. În plus, structurile bisericii pot fi folosite drept punte de legătură între cei din ţară şi cei plecaţi. Nu este însă doar o viziune pe termen scurt? De ce nu îşi consolidează statul român propriile instituţii de reprezentare în străinătate, în loc să facă apel la Biserică? Într-o ţară în care Bisericile sînt separate de stat, finanţarea din fonduri publice a construcţiei de biserici ar trebui să ridice semne de întrebare.”

Stateam sa ma intreb daca, avind in vedere ca “Unul dintre analiştii economici contactaţi de Die Welt spune că tendinţa se remacă peste tot în Europa: turiştii preferă destinaţii interne. Crizele globale susţin turismul local.” – la noi o fi criza sau nu ?

Despre fericirea la rusi cititi “Fericirea a la russe”

<< Cum spunea un personaj dintr-un roman rusesc: “Am tot ce-mi trebuie”. “Dar ce-ţi trebuie?” “Ceea ce am.”>>

Parca citisem ca Noica, intr-un supermarket, exclama : ” Cite lucruri de care nu am nevoie exista!”

Despre o perspectiva optimista asupra Irakului in Veşti bune din Irak. Nu credeam sa ajungem si la asta…

Radu Pavel Gheo, in Sînteţi un bun patriot?, face un chestionar al patriotismului,dar nu mi-au placut citeva raspunsuri la intrebari, de exemplu:

“Vă treziţi naufragiat pe ocean laolaltă cu alţi doi tovarăşi, într-o barcă şubredă, cu cîteva canistre de apă, dar fără nici un fel de alimente. Din cei doi tovarăşi din barcă, unul este un conaţional tînăr, gras şi frumos, iar celălalt un străin vîrstnic şi uscat. Dvs. aveţi în plus şi un pistol la brîu. După două săptămîni decideţi că unul dintre cei doi trebuie sacrificat şi mîncat. Pe care dintre cei doi tovarăşi îl sacrificaţi?
a) pe străin – 1 p.; b) pe conaţional – 0 p.”

In Talmud problema este rezolvata altfel : <<Ce trebuie sa faca un om daca e amenintat ca va fi executat in cazul ca nu accepta sa il omoare pe alt om? Rabinii au raspuns in unanimitate : Sa se lase omorit, caci “cine iti spune ca singele tau este mai rosu decit al fratelui tau?”>>

Se vede ca Ioana Bot a trait la bloc :

“Autenticitatea sentimentului nu ţine de calitatea vocală a manifestării lui; de pildă, patriotismul nu stă în discursurile de la televizor, ci în grija de a nu arunca gunoaiele pe geam, din bloc.” Si eu la fel stau la bloc …