“Oamenii se oprea, începeau să vorbească şi întrebau: <sîntem fericiţi?>.
Mai ’68 nu a fost o revoluţie – cînd a început din nou să se vîndă
benzină, toată lumea a plecat în week-end – a fost un catharsis.”
JEAN-PIERRE LE GOFF, Liberation

Despre studiul religiilor in Note berlineze
“Există totuşi o minoritate de specialişti, care au serioase rezerve
faţă de indiferenţa „ştiinţifică“, deghizată, igienic, în „distanţă
critică“. Da – spun ei – nu trebuie să fii triunghi, pentru a fi un bun
geometru. Dar e musai ca un bun geometru să nu se îndoiască de
existenţa triunghiului. Zoologul care se ocupă de elefanţi trebuie să
admită că elefanţii există, ba chiar, eventual, să-i găsească
simpatici. Altfel, cercetarea sa capătă o dimensiune fantasmatică şi
maniacală.”

Lucian Mindruta a inceput sa scrie superb in Dreapta care ne-a tras pe stînga
“Dreapta a condus Bucureştiul exact atîta vreme cît am fost mai
indiviualişti decît disperaţi. Acum, chiar şi cel mai înrăit dintre
partizanii laissez-faire vorbeşte în termenii stîngii: planificare,
taxe de intrare, centralizare a traficului, investiţii în
infrastructură, finanţate cu taxe pe business. Libertatea de a cumpăra
maşini şi-a atins limita. Prescurtat: Libertatea şi-a atins limita.”

Despre nepasarea constructorilor in alte parti ale lumii scrie Andrei Manolescu in Natura şi politica
“Reprezentanţii organizaţiilor umanitare internaţionale au vorbit de
transformarea unei catastrofe naturale într-una creată de cauze umane.
Formula a fost folosită şi în China atunci cînd s-a constatat că la
cutremur s-au dărîmat prea multe şcoli construite recent, în vreme ce
clădiri mai vechi au rămas întregi.”

Sloganurile din Mai 68  , in După 40 de ani
“Dumnezeu e mort, Marx e mort, dar eu mă simt al naibii de bine.

Cititi neaparat articolul lui Cristian Ghinea, Au fost de stînga, dar s-au tratat , intr-o forma mai buna ca niciodata:
“Pur şi simplu, dintotdeauna crezuse sincer că guvernul e corupt,
afacerile înseamnă exploatare şi că oamenii sînt în general buni la
suflet. S-a pomenit că asculta, ca întotdeauna, posturi de radio
liberale, dar era tot mai nervos şi îi venea să strige: „ia mai tăceţi
dracu’ din gură!“. De ce? Pentru că acolo totul este în neregulă. Iar
viaţa reală i se părea mai bună decît auzea”

Cititi si articolul original aici
http://www.villagevoice.com/news/0811,why-i-am-no-longer-a-brain-dead-liberal,374064,1.html/full

Nu stiam ca tendintele dictatoriale sunt atit de vechi , dar am aflat in Oastea de lut
“Cu peste două secole înainte de Hristos, numitul Shihuangdi, suveran
local din perioada Regatelor Luptătoare, izbuteşte să unifice primul
imperiu chinez. Dinastia fondată de el s-a născut din cea mai drastică
operaţiune de tip damnatio memoriae (alegoric repovestită de Borges):
suveranul a dispus arderea tuturor cărţilor păstrate vreodată, cu
excepţia tratatelor de strategie şi medicină. A masacrat nobilimea
rebelă. A executat vreo 400 de savanţi, care ar fi putut conserva,
cumva, memoria altor vremuri. A creat o societate strict ierarhizată. A
ridicat statul la rigoarea unei forme de viaţă colectivă
rafinat-austere şi nemiloase. A introdus în istorie modelul imperiului
bazat pe revoluţia culturală, din care aveau să se inspire, în secolul
XX, Hitler, Stalin şi Mao.”

Iar despre reclamele proaste, inclusiv cea de la CEC, in Pauză publicitară
“Bun, înţeleg ideea că CEC-ul a fost doborît la pămînt (oare de
asocierea cu FNI?), că acum s-a ridicat şi că ne promite să ne arate ce
poate, dar care e legătura dintre Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi
bruta aia transpirată şi cu arcada spartă?”