Iau in fiecare miercuri Cotidianul-pentru cartea pe care o da. E singura carte non tehnica care reusesc sa o mai citesc.
Dar, odata cu ea , vine si Cotidianul cu Job-uri -iar articolul care m-a provocat se gaseste online aici : http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6961&art=336&cHash=f0c7e55825

Zice Theodor Paleologu:
“Parerea mea este ca arta diplomatiei consta in atentia la detalii, care
pot aparea triviale la prima vedere, dar care, prin acumulare, inseamna
foarte mult. Eu sint foarte atent la aceste detalii, de exemplu cum
este fata de masa sau cum sint tacimurile, pentru ca toata aceasta
logistica a reprezentarii asaza o tara acolo unde i se cuvine.
Diplomatia este ca un roman tolstoian: o acumulare de detalii.”
Sunt de acord cu ultima fraza,mai ales ca orice meserie, facuta bine , este o acumulare de detalii. Dar – NU de tipul tacim pentru un ambasador. Ducind la extrem ceea ce zice , imi vine sa il intreb: Dar sub masa v-ati uitat? Dar la toaleta e pusa hirtia igienica?
Ideea ar fi ca de aceste detalii ar trebui sa se ocupe altcineva – un altcineva ales bine – raminind ca ambasadorul sa se ocupe de oameni si de relatii

Si mai zice el:
“Eu am avut norocul de a ma naste intr-o familie de diplomati si am
invatat de la tata si mai trebuie sa spun ca invatatura de baza intr-o
asemenea meserie este cea de acasa. Sint multe situatii in care acest
esential „savoir faire“ social conteaza mai mult decit orice
“
Oh da. Sunt convins ca cei 7 ani de acasa sunt esentiali -si ca nu poti fi adevarat diplomat fara asta
Dar parerea mea este ca asta e strictul necesar. Draga dnule Paleologu – daca afirmatia dvoastra e adevarata (ca “invatatura de baza intr-o
asemenea meserie este cea de acasa” )- ar trebui sa facem un sistem de casta in Romania- nu poti deveni ambasador daca tatal tau nu a fost. Si mai pun o intrebare: Dar pe primul ambasador cine l-a educat ?