Mircea VASILESCU ne reaminteste in Cum devine Ungaria o problemă europeană : << Cum bine observă Eric Maurice, redactor-şef la Presseurop.eu, „referinţa la Dumnezeu în Constituţie, refuzul căsătoriilor între homosexuali sau posibilitatea de a restrînge dreptul la avort sînt poziţii conservatoare, dar ele se pot regăsi de exemplu în Grecia pentru prima, în Franţa (printre altele) pentru a doua, în Irlanda, Malta sau Polonia pentru cea de-a treia“. >>
Vintila Mihailescu povesteste despre viata in Seniorii speranţei : << Această interpelare a sensului îi face pe cei doi veterani să se întrebe în ce măsură şi în ce fel bunăstarea (bien-être) ne face viaţa mai bună. Nemulţumiţi de constatare, autorii propun o „politică a vieţii-bune“ (bien-vivre). Aceasta „poate părea sinonimă cu bunăstarea. Dar noţiunea de bunăstare s-a redus, în civilizaţia noastră, la sensul său material ce presupune confort, posesiune de bunuri şi obiecte, fără să includă nimic din ceea ce constituie rostul unei vieţi bune, dedicată împlinirii personale, relaţiilor de iubire, de prietenie, sensului comunităţii. Viaţa-bună, astăzi, trebuie să includă, bineînţeles, bunăstarea materială, dar trebuie să se opună unei concepţii cantitativiste care este convinsă că această bunăstare este obţinută doar prin «mereu mai mult»“. Este vorba deci despre o politică a calităţii vieţii, şi nu a cantităţii bunurilor, despre ceea ce Alain Caillé numeşte, la rîndul său, o „politică a con-vivialităţii“. >>
In Dumnezeu îi binecuvîntează pe maghiari Cristian Ghinea revine la problema principala: << Ca să fiu drept cu Orbán, tot el a pus în constituţie o prevedere care nu permite Curţii Constituţionale să ia decizii în materie de politici economice pînă cînd datoria publică nu e redusă sub un anumit nivel. Găsesc ideea ingenioasă şi potrivită: activismul judecătoresc care decide prin România, Letonia sau Germania că diverşi oameni au un drept inalienabil la bani publici trebuie combătut cumva. >>
Citatul lui Sorin Ionita(Despre lideri şi mase în lupta anticorupţie) m-a infiorat: << Nu poţi să nu-ţi aminteşti aici de celebra zicală a lui Churchill, care spunea că cel mai greu moment pentru un democrat convins este o discuţie de un sfert de oră cu un votant de rînd. >>