Andrei Plesu este, ca de iobicei, formidabil in concluzia Inadecvări-lor:
“Dar inadecvările erudiţiei rămîn într-un cerc relativ restrîns. Nu cu ele are de-a face cetăţeanul de rînd. Experienţa zilnică ne confruntă cu inadecvări infinit mai dramatice în imediateţea lor: inadecvarea dintre legi şi viaţă, dintre politicieni şi populaţie, dintre oameni şi funcţii, dintre cetăţeni şi instituţii, dintre merit şi cîştig, dintre calitate şi succes, dintre vorbe, promisiuni şi fapte, dintre elevi şi profesori, primari şi oraşe, administraţie clericală şi viaţă duhovnicească, speranţe şi realităţi. Ca să nu mai vorbim de inadecvarea perpetuă, de neocolit şi de nezdruncinat, dintre noi şi noi înşine, dintre ce vrem şi ce facem, ce vrem şi ce putem, ce ne propunem şi ce realizăm. Materia primă a lumii este inadecvarea. Iar a te salva e a obţine, la răstimpuri, fie şi pentru o clipă, mici episoade de adecvare ordonatoare.”
Despre criza pe scurt in Capitalismul bun şi capitalismul rău :
“Ne aflăm astăzi într-o perioadă stranie în care guvernele, bancherii şi jurnaliştii anunţă sfîrşitul crizei doar pentru că falimente bancare importante nu se mai petrec în fiecare săptămînă. Dar nimic nu a fost rezolvat, iar şomajul continuă să crească. Şi mai rău, sectorul bancar încearcă să cîştige avantaje, să-şi protejeze privilegiile, să acorde bonusuri imoral de mari şi îşi permite extravaganţa de a crea valori financiare speculative fără legătură cu realitatea economică, şi toate pe baza pachetelor publice de finanţare care-i fuseseră acordate pentru a-l salva. Aşa-numitul sfîrşit al crizei seamănă într-adevăr mai degrabă cu o reconstruire a mecanismelor care au produs-o. “
Va recomand, ca de obicei, articolul lui Ghinea, Fiecare popor are foştii pe care îi merită – in care doar Iliescu iese bine … Dezamagitor!
Daca vreti sa stiti pe ce dati banii, cititi Comisari. Europeni – partea intii si partea a doua, Alţi comisari. Europeni .
Nu l-am inteles pe RC :
“● Pe bulevard, călcînd decisă pe tocurile înalte, cu mobilul la ureche, o domnişoară impunătoare trece pe lîngă mine şi îmi lasă această ecuaţie cît o simfonie neterminată: „Nu văd ce interes aş avea ca să-mi fie dor de el“. (R. C.) “
Sifonie –expresia celui mai trivial materialism ? Poate imi scapa ceva…
Dar, in schimb , m-a facut sa zimbesc :
“● Pe un forum numit crestinortodox.ro, am dat peste o discuţie aprinsă cu un titlu pe măsură: „Orgasmul şi moartea sufletului“. Spicuiesc cîteva idei: „Orgasmul este o experienţă puternică care are ca urmare diminuarea funcţiilor spirituale: slăbirea simţurilor, a raţiunii. Cu fiecare orgasm fiinţa umană înaintează spre dezintegrare. Cred că plăcerea orgasmului trebuie evitată, unirea trupească să fie făcută doar pentru naştere de prunci, cu o luptă contra gustării plăcerii“. Iată o perspectivă neaşteptată asupra subiectului în cauză. Astfel, de acum încolo, în cazurile delicate în care partenerul se simte stînjenit pentru că a durat prea puţin, ar putea să spună, mîndru şi cu fruntea sus: „Hai să vedem partea plină a paharului. Gîndeşte-te ce noroc pe tine: ţi-ai păstrat nediminuate funcţiile spirituale!“. (M. Ş.)”