Peter Singer scrie despre Pot afacerile să fie etice? . Ar putea, dar mi se pare prea simplist modul lui de vedere. Chiar daca conducatorii(managementul) ar vrea sa fie etic, investitorii/bursa sunt pasionati de profitul pe termen scurt – asa ca , intre o afacere etica si una care aduce mai multi bani intr-o luna, ghici care o sa aiba investitori – si, prin urmare, posibilitatea de a-si desfasura afacerile mai departe!
Cristian Ghinea revine in forta cu De ce sîntem proşti la cumpărături – Şi de ce e bine să rămînem aşa :
<< De pildă, experimentul cu abonamentul la The Economist. Ariely a găsit o ofertă de abonament care suna cam aşa: abonare la site-ul revistei – 59 de lire, abonare la ediţia print – 125, abonare la ediţia print + online – 125 de lire. Pare ilogic, nu? De ce costă doar printul cît printul + online? Este o tehnică, spune autorul. De fapt, The Economist vrea să-ţi faci abonamentul complet, dar pune varianta intermediară (doar print) pentru a stabili o cotă în capul nostru. Odată ce ni s-a spus că printul face cam 125 de lire, atunci vom considera că varianta completă la acelaşi preţ e un fel de chilipir. Nu credeţi? Iată ce a făcut şmecherul de Ariely. Şi-a pus studenţii de la şcoala de afaceri de la MIT să facă alegerea, ca şi cum s-ar abona. Primul grup a avut de ales între cele trei oferte: A (online – 59 lire), B (print – 125), C (print + online – 125). 16 au ales A, nici unul B şi 84 au ales C. Logic, nu? Apoi, un alt grup a avut de ales numai între varianta A şi varianta C. Raţional şi statistic vorbind, ar fi trebui să avem aceleaşi opţiuni, pentru că nici unul nu alesese anterior varianta B. Ce s-a întîmplat de fapt? Din al doilea grup, 68 au ales varianta A (faţă de 16) şi doar 32 au mai ales varianta scumpă (faţă de 84). De ce? Pentru că a lipsit cota imaginară. Fără varianta intermediară, nu au mai crezut că e un chilipir, deci s-au gîndit mai mult la bani. Partea amuzantă pentru mine este că am folosit acest talon de abonare la Economist cînd eram în Anglia. Ştiţi ce am făcut? M-am speriat. Am văzut că preţul era acelaşi pentru opţiunea doar print ca pentru print + online. Nu am înţeles de ce, eram timorat să plătesc cu cardul online, mi-am zis „sigur trebuie să fie o greşeală, hai să aleg chestia sigură“. >>
Despre delfini in cu ochii-n 3,14 :
Mă întrebam acum două săptămîni dacă delfinii, în veselia lor tandră şi inteligentă, vor să ne transmită ceva. Ei bine, Ioana Bot mi-a trimis un link cu cercetările din anii ‘70-‘80 ale lui John Lilly (www.floatdreams.com/johnclilly.htm), care a dovedit că delfinii pot învăţa să vorbească omeneşte (îţi trebuie doar nişte transformatoare de frecvenţă ca să înţelegi propoziţiile lor construite impecabil), au memorie simbolică, au conştiinţa morţii celor apropiaţi, au conştiinţa speciei superioare (adică vor salva oameni de la înec, dar nu şi cîini sau pisici) şi, deşi fac sex şi din plăcere (ca oamenii), au interdicţia incestului în interiorul aceluiaşi clan (ceea ce înseamnă că au noţiunea de înrudire). De data asta mă întreb dacă, fiind atît de inteligenţi, funcţionează şi la delfini aserţiunea camilpetresciană „cîtă luciditate, atît dramă“? (M. C.)
Va recomand Într-o dimineaţă, la Bruxelles si concluzia amara finala : “În fond, România combate corupţia, nu incompetenţa.”
Dincolo aminteste de Frederic Brown – cu deosebirea ca ciobanii au inceput sa priceapa rostul banilor.