Blog propriu

Daca v-a scapat articolul lui Plesu din 2003, Despre bucurie în Est şi în Vest , sa il cititi neaparat.

Nu stiam de teoria motivatiei … dar am aflat-o de la Gabriel Giurgiu in Consultări cetăţeneşti. Europene :

“În perioada interbelică, la uzinele General Electric, managementul, impresionat probabil de nou-apărutele teorii ale lui Maslow, a pus la cale un experiment, încercînd să afle cu exactitate ce îi motivează pe angajaţi să muncească mai bine. Au separat o secţie în două. În prima săptămînă, grupul-ţintă a primit un spor de salariu. Productivitatea a crescut. Aha, are dreptate Maslow, omul e motivat de bani. Apoi, au îmbunătăţit condiţiile de lucru. Productivitatea a crescut. Aha, iată, condiţiile de muncă au şi ele rolul lor. Apoi, au făcut o creşă pentru copiii celor din grupul-ţintă. Productivitatea iar a crescut. Iată, viitorul copiilor este alt factor motivant – şi-a zis managementul. Să vedem acum care dintre factori este mai important ca pondere. Şi au scăzut salariile. Surpriză!
Productivitatea a continuat să crească. Au înrăutăţit condiţiile de la locul de muncă. Productivitatea a crescut mai departe. Au desfiinţat şi creşa. Nici o problemă. Productivitatea a crescut continuu. Deoarece nu mai înţelegeau nimic, managerii au cerut echipei de cercetători să treacă la interviuri individuale, pentru a afla ce s-a întîmplat. Rezultatul este trecut în orice carte de teorie a managementului. Angajaţii nu erau motivaţi nici de salariu, nici de condiţiile de muncă, nici de creşa pentru copii. Pur şi simplu, deoarece pe parcursul experimentului, în fiecare dimineaţă, cercetători în halate albe îi întrebau cum se simt şi ce cred despre fabrică, muncitorii se simţeau bine. Erau motivaţi pentru că li se cerea părerea.”

Se aseamana cu ce ziceam eu ca vreau de la un job

Prima oara cind nu il inteleg pe Dan C. Mihailescu :

“Cînd spui că te-au cîştigat Winnetou şi Papillon, nu prea ai ce să cauţi la Kafka, Joyce ori Musil.”

OK, Papillon nu am citit – dar Winnetou si Kafka da. Probabil ca Papillon cu Joyce sunt incompatibili … caci, din pacate, nici Musil nu am frecventat…Oricum Aspiratorul de nevroze imi da senzatia ca sunt pe cultura clasica cu unele incursiuni in cea noua…

Mi-a placut cum face socotelile Mihai Penescu in «Cu cărţile pe masă»

“Sînt un şofer pasionat, îmi plac maşinile, dar zilele trecute am văzut o ştire care m-a nedumerit şi mi-a dat idei. Uzinele Dacia Renault solicită un ajutor de stat în valoare de 170 de milioane de euro, pentru a traversa criza. M-am interesat şi am aflat că au circa 13.000 de angajaţi. Deci ei solicită 13.000 euro per angajat, ajutor de stat. Eu am 80 de angajaţi, deci dacă ar fi să aplicăm aceeaşi regulă, mi s-ar cuveni peste un milion de euro – ajutor de stat. Dacă voi primi un astfel de ajutor, promit că voi menţine tot personalul şi, în plus, voi dona Bisericii 100.000 de euro ca să vină criza şi anul viitor.”

Despre evrei versus palestinieni – si despre ultima solutie Dar cu sinuciderea aţi încercat?

Un roman despre un tinar cu potentialitati, dar care este umbrit(fara sa protesteze prea mult) de conveniente  -si despre cum crede ca va scapa de acestea prin iubire – oh, bineinteles clasicul triunghi conjugal…

Dupa un inceput in forta

“Fireşte, ea cânta „M’ama!” şi nu „mă iubeşte”, din moment ce o lege invariabilă şi incontestabilă a lumii muzicale cerea ca textul în germană al operelor franceze cântate de artişti suedezi să fie tradus în italiană, pentru ca publicul anglofon să înţeleagă mai bine. Acest aspect i se părea la fel de firesc lui Newland Archer ca toate celelalte convenţii pe care se întemeia viaţa sa, între care obligaţia de a folosi două perii cu montura de argint, cu monograma lui în smalţ albastru, ca să-şi traseze cărarea din păr, sau necesitatea de a-şi face apariţia în societate cu o floare (de preferinţă, o gardenie) la butonieră. “

urmatoarele pagini sunt la fel de nesarate ca si personajul principal, care isi doreste o alta viata – nefacind nimic in acest sens.

Abia la sfirsit (pg. 289-290) autoarea isi mai revine – iar parerea mea este ca ati putea citi direct ultima pagina fara sa pierdeti prea mult.

Finalul e cu un happy end previzibil, caci, asa cum scrie la inceput ,

“Îşi pierduse vremea fumând fiindcă, în adâncul sufletului, era un diletant care simţea o satisfacţie mai subtilă când se gândea la o plăcere proximă decât în momentul realizării ei.”

De citit pe tren, cind n-aveti ce face si vreti sa vedeti pe altcineva plictisindu-se mai rau decit voi.

Link cotidianul , link wikipedia , link amazon Age of Innocence

Prima mea prezentare virtuala despre ASP.NET MVC (prin live meeting). A fost interesant si placut si mi-a adus aminte de profesorat – doar ca sala (fizica) era goala, iar cea virtuala din 20+ de elevi(?) care, ca de obicei, nu faceau nici un comentariu.

Dar a fost super interesant si placut.

Mai mult, pe blog-ul profesional la http://serviciipeweb.ro/iafblog/2009/03/25/Primul+Live+Meeting.aspx (Disclaimer :contine amanunte tehnice!)

Oricum, sunt mindru si fericit ca a iesit bine!

As vrea sa citesc in volum Note, stări, zile . Nu stiu daca s-a editat –dar ar merita!

Gabriel Giurgiu, ca de obicei, sub impresia de scriere umoristica este foarte serios despre  cum imprumutul FMI se potriveşte perfect Romaniei.

Cind ma gindesc ca m-am nascut in RO, si nu in Anglia/Franta/America , incerc sa imi amintesc ca totusi sunt fericit daca ma compar (Rachete cu pizza):

“În această atmosferă tensionată se deschide, la Phenian, primul şi unicul (sublinierea mea, A.I.) restaurant italienesc unde se poate mînca pizza, destinat, desigur, elitei conducătoare. Însuşi şeful statului a supravegheat procesul de adecvare a meniurilor italieneşti şi bucătarul-şef italian a declarat, după vizita lui Kim Jong Il, că a avut impresia că „l-a văzut pe Dumnezeu“. Dar Dumnezeu n-a fost mulţumit şi a mai durat pînă cînd restaurantul a fost autorizat.”

Am aflat ca a aparut o noua meserie OK, Consilierul de etică – m-ar interesa si pe mine
Merita citit dosarul despre distractia in comunism, insa as vrea sa raspund la o intrebare:

“de cînd n-aţi mai dansat împreună cu familia, în sufragerie, pe muzică de ABBA?”

Raspuns : de 1 saptamina –sau mai putin .VH1 si VH1 Classic au muzica buna pe la 18:30-21…si dansam toti 4 sau 3 … In plus, Pasarea Colibri este in CD player permanent…

In rest mi-am adus aminte de ceaiuri(Ritualuri de împerechere ) , cum am vazut intr-o sala infecta de 2 ori Imperiul contraataca (You are not a Jedi yet!) , de Cochirleni unde am cules struguri si multe altele…

Nu pot decit sa va recomand Gata. S-a lansat - si site-ul http://www.crpe.ro , despre “ Foarte pe scurt, CRPE vrea să fie un think-tank specializat, adică o organizaţie care emite idei bazate pe expertiză, în acest caz în domeniul politicilor europene, cu accent pe România. “. Sper sa tina pariul :”Cum îmi spunea persoana care m-a angajat la această revistă şi căreia îi doresc tot binele din lume pentru că are nevoie acum, dacă nu poţi exprima bine o idee într-un text scurt şi simplu, nu o vei face nici într-unul lung şi complicat. UE e sexy dacă ştii de unde să o priveşti. Pariu?” Deci dati un ochi pe http://www.crpe.ro – promite sa fie interesant.

Si iar vreau sa raspund la o intrebare: “balenele se pescuiesc sau se vînează?” Dupa parerea mea, se vineaza – fiind mamifere si nu pesti . Wikipedia  spune “large whales have been hunted commercially” – deci probabil am dreptate…

Cezar Paul Badescu scrie o critica normala la adresa lui TRU – va invit sa o cititi, pentru ca e clar : separatia puterilor in stat trebuie sa se reproduca si la un nivel mai mic Şi jucător, şi arbitru

Si un ultim adevar din cu ochii-n 3,14 :„În România, dacă nu spui prostii, nu te bagă nimeni în seamă“.

Prima impresie  :Nuvele excelente si bine scrise!

A doua impresie : O femeie care stie cum sunt femeile(sunt oare misogin ? …)

Citat pagina 27, ea catre el : “Nu vreau sa-l mai vad si vreau ca nici tu sa nu il mai vezi”

Totusi ultima nuvela este infioratoare prin cruzimea ei – si prin ceea ce Cioran numea aroganta babelor care isi inchipuie ca Dumnezeu este al lor.

De citit neaparat!

Link cotidianul , link autoare , link La Femme Rompue (French Edition)

Mi-a placut reflexul anti-cultul personalitatii din “Politică şi pubertate”:

“S-ar zice că, în materie de convingeri politice, nu există decît anchiloza senilă şi pubertatea incorigibilă. Stilul adult e o raritate. Opţiunile sînt, de fapt, pre-opţiuni, votul e un mod de a marginaliza realitatea. Deîndată ce un politician ne flatează teoriile politice, angajamentele juvenile, ideile fixe, simpatiile obscure şi idiosincrasiile, insul ne place. De vreme ce ne place, îl alegem. De vreme ce-l alegem, îl susţinem pînă dincolo de rezonabil, ca pe o ipostază a propriului nostru proiect. Plusăm, omagiem, iubim. Iubirea, în versiunea ei ceresc-viscerală, e, şi ea, un reflex clasic al pubertăţii. Jean Daniel e îndrăgostit. Şi, într-un fel, e frumos că mai e capabil de asemenea candori. Dar pe noi, cei de prin partea locului, tipul ăsta de amor principial, dornic să ne facă fericiţi şi ascultători, bucuros să agite dinaintea noastră cuvinte mari şi să ne impună modele „corecte“, tipul ăsta de amor ne-a sterpezit dinţii şi ne-a costat cîteva decenii de delir. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi noroc preşedintelui american! Dar să nu ne fie prezentat ca Mesia. În Europa de Est, procedeul acesta stîrneşte, inevitabil, amintiri fatale.”

Efectele cele bune ale crizei - scuzaţi subiectul m-au distrat serios – iar Sever Voinescu m-a socat cu afirmatia:

“Există totuşi ceva viu şi, din cîte spun mai toţi românii, peren în spiritul conservator de la cumpăna dintre veacul al XIX-lea şi al XX-lea: spiritul lui Ion Luca Caragiale, cel mereu aproape de Take Ionescu. Este, probabil, cel mai bun produs al conservatorismului românesc în veac, este, în mod sigur, cel mai relevant scriitor clasic.Este, pentru mine cel puţin, o excelentă bază de plecare în construirea unei Românii temeinice, prospere, a unei Românii anume făcute pentru români”

Da ,Caragiale e clasic – dar produs al conservatorismului ? Si ce sa construiesti pe 2 lozuri, de ex. ? Ma rog, astept continuarea

Ma intreb, dupa ce am citit Ce-a căutat asirianul în Suedia? , ce ar zice Vintila Mihaescu despre ceangai

Va invit sa cititi un Cristian Ghinea in forma maxima in O lecţie de la praşilă cu garanţii europene despre “merge si asa” si despre comunism cu aplicatie la criza:

“Dar să mă întorc la lecţia de economie învăţată la sapă. Mai tîrziu am aflat că are felurite denumiri academice pompoase, dar în esenţă zice că atunci cînd investiţia e comună şi beneficiile – individuale, oamenii cam trag chiulul şi cei leneşi cîştigă de pe urma celor harnici, aşa că tendinţa e să devenim toţi mai leneşi.”

Recomand citirea Podul cu 1200 de făptaşi – interviu cu Roxana FLORESCU, cofondator şi consultant, Fundaţia PACT -   iar petitia cred ca este aici http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_sprijinirea_societatii_civile_din_comuna_marginea_jud_suceava-p11792050.html sau http://www.petitieonline.ro/petitie-p11792050.html

Disclaimer 1 : Scriu din perspectiva unui IT-ist – asa ca s-ar putea sa nu fie cele mai bune pentru un non-IT.

Disclaimer 2 : e un post mai vechi – si pe care l-am gasit acum .NU mi-am schimbat de curind job-ul – si nici nu am de gind.

Ce am facut de fiecare data in prima luna la un servici nou:

1. Cer documentatie – orice fel de documentatie despre proiectele in curs. Orice ar fi de citit despre “bucataria” interna a firmei
2. Cind imi primesc PC-ul, deschid un fisier pe desktop cu titlul “Imbunatatiri” – si scriu orice mi se pare ca ar trebui imbunatatit.
3. Vorbesc cu seful (de obicei, cel/cea de la interviu ) si il intreb ce ar vrea sa fac/rezolv in luna curenta . Si insist / astept un raspuns specific!
4. Incerc sa vad care din colegi are drepturi de admin pe retea – pentru ca , mai devreme sau mai tirziu, o sa am nevoie de el.Si e bine sa il cunosc/sa ii cunosc nevoile inainte sa ii cer ceva.
5. Aminteste-ti ca ai 2 urechi si 1 gura – deci ar trebui sa asculti de doua ori mai mult decit sa vorbesti ( nu prea e greu pentru un IT introvertit, de obicei)
6. Incearca sa tii minte numele persoanelor pe care le intilnesti, repetindu-le numele  cind se prezinta
7. Incearca sa ajungi la timp – chiar daca ajungi in avans primele 3 zile pentru ca ti-ai planificat mai mult timp
8. Daca nu inteleg, intreb . Proverb chinezesc de tinut minte : “Cine intreaba, e prost 1 data. Cine nu, e prost pe vecie”
9. Tin un carnetel cu ce ai facut ziua respectiva / si ce o sa ai de facut a doua zi.
10. Incerc sa cunosc cit mai multa lume – oricum o sa ma ingrop 90% din timp in birou.

Vrinceanu Firea, in dialog cu Adriana Saftoiu , la o emisiune despre femei, spune (citat din memorie ) : (Elena Basescu) “ nu o sa ajunga niciodata la experienta dvoastra politica, la experienta dvoastra, etc “ …

Wow – probabil nici Vrinceanu nu o sa ajunga la experienta ei …

Stirile ProTV (nu stiu cum am ramas pe ele ) : Mihaela Radulescu “a confiscat cheile masinii “ unor paparazzi.

Una din trei : sau ea este politist, sau actul de a lua ceva se cheama , mai nou, confiscare. La a treia va las sa va ginditi singuri .

Din pacate, nu am cum sa evit in totalitate stirile de la posturile noastre – ma mai intereseaza politica dimboviteana si vremea …

Ma rog, titlul original este “I giorni dell’ abbandono” – deci nu prea regasire, decit pentru un suflet poetic de traducator… Ma rog, e cu (partial) happy end.

Intriga :  O sotie tradata de sot – si repercursiunile asupra ei. Scriere oarecum ireala – la pagina 36 vine primavara , ea nu are servici, trebuie sa tina 2 copii – iar rutina pe care ti-o impun copiii nu prea se vede. Altfel, descrierile starilor sufletesti este buna , ca si modul incurcat in care gindesc femeile. Totusi nu ii vad sensul scenei de sex prelungita cu muzicianul – OK, inteleg de ce avea nevoie – dar nu inteleg pasiunea scriitoarei in descrierea detaliilor lubrice. Incepeam sa ma simt nesigur ce fel de carte citesc …

Merita , probabil, sa o citesti ca sa stii ce te asteapta daca vei fi intr-o astfel de situatie – dar , daca ai trecut de virsta fatidica de 40 de ani, mai bine citesti Jung.

Link cotidianul , amazon The Days of Abandonment , nimic pe wikipedia

Pot sa spun ca le-am pus copiilor mei Ice Age – desi au ris la veverita, totusi nu s-au uitat prea mult. In schimb , cind a venit Pinocchio, au ramas lipiti cu ochii de televizor.

Recomandat cu caldura pentru 1 ora de liniste…

Link wikipedia , link Pinocchio (Two-Disc 70th Anniversary Platinum Edition)  , (nu l-am gasit pe diverta…)

De abia citisem la bola despre faptul ca Polirom ofera carti la 10 lei  ca si m-am inscris sa iau citeva :

1) Cucul si pupaza

2) Nebunii in Brooklyn
3) Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen
4) Sfera
5) Next

Acum normal, daca ma au in baza de date, mi-au si trimis email cu ofertele speciale la 5 lei – asa ca, pentru cititori, le aveti aici:

Cartea Romaneasa , http://www.cartearomaneasca.ro/oferta-euro/pagina_01_titlu_ASC.html  (nu am descoperit nimic interesant, dar poate stiti voi )

Polirom, http://www.polirom.ro/oferta-euro/pagina_01_titlu_ASC.html (au niste Maigret )

Voi ce ati cumpara / ce ati citit deja si v-a placut ?

Alt film pe care il urmaresc cu copiii mei – si care ma impresioneaza de fiecare data.  Povestea este bine construita iar dialogurile sunt extraordinare .Partea care imi place cel mai multe este cea in care racul interpreteaza cintecul “Kiss the girl” – este pur si simplu de neuitat!

De avut in colectia de DVD-uri !

Link wikipedia , link amazon The Little Mermaid (Two-Disc Platinum Edition)

Dintre filmele pe care le vad cu copiii mei, unul din preferatele lor este Sleeping Beauty. Este un film cu actiune previzibila – si care, totusi, are toate ingredientele sa te tina legat de el.

Pe deasupra este un film foarte real  – dovada urmatorul dialog:

Ea: - La revedere!

El : - Dar când te voi revedea?

Ea:- Oh, niciodata! Niciodata!

El : - Niciodata?

Ea : - Ei bine, poate într-o zi.

El : - Când? Mâine?

Ea : Oh, nu! Diseara!

link wikipedia , link diverta , link amazon Sleeping Beauty (Two-Disc Platinum Edition)

Actiune, suspans, dragoste si ciini care sunt mai buni politisti decit oamenii. Din pacate, este unul din filmele Disney la care nu se cinta  - dar , cu toate acestea, merita avut in colectie.

link wikipedia , link diverta , amazon 101 Dalmatians (Two-Disc Platinum Edition)

Suna bine, asa-i ? Si mie mi-a placut!

Dar cititi inainte neaparat Andrei Plesu cu Sensul vieţii - punctaj pregătitor - M-a lovit mai cu seama “Întrebarea cu privire la sensul vieţii apare, în toată spectrala ei nuditate, deîndată ce (şi tocmai pentru că) ţi-ai îndeplinit toate obiectivele.” – primul meu obiectiv a fost sa fiu profesor de matematica – si am fost la acelasi liceu la care am fost elev.

Incep sa il gust din ce in ce mai mult pe Gabriel Giurgiu ( scria si inainte, insa destul de sporadic – acum cred ca are rubrica permanenta) Ratingul crizei şi criza ratingului:

“Avînd în vedere că mi-a trecut de multişor încrederea neţărmurită în înţelepciunea agenţiilor respective, analizele nu le mai asemăn cu tablele lui Moise. Nu sînt nici pe departe axiome. Pot fi puse la îndoială, ceea ce şi fac. În primul rînd, cine zice – vreun grup de intelectuali subţiri, trăitori din donaţii? Nici vorbă. Sînt companii care au certe interese comerciale. Au şi concurenţă. Care, pasămite, nu este suficient de ascuţită. Sînt cîteva mai mari (trei), iar pericolul unei înţelegeri „pe sub masă“ este enorm. Profiturile celor trei giganţi ai împărţirii de ratinguri s-au dublat între 2002 şi 2007, de la 3 la 6 miliarde de dolari. Mai mult, firmele respective sînt plătite chiar de emiţătorii de obligaţiuni. Ceea ce e curat conflict de interese. Nu au putut observa sau nu au avut interesul să observe criza care se cocea sub nasul lor? Incompetenţă sau înşelătorie? Toate părerile acestea (inclusiv întrebarea de final) nu aparţin vreunui critic marxist al capitalismului, ci chiar lui Henry Waxman, distinsul preşedinte al Comisiei de supraveghere a Camerei Reprezentanţilor.”

Nu sunt fumator, insa Lucian Mindruta ma face sa intru in priza cu al sau Fumatul permis - sau de ce ultimul ministru al Sănătăţii va intra în istoria cimitirelor ca un pasionat furnizor – :

“Logica e simplă şi anglo-saxonă: fumătorii costă mai mult sistemul sanitar, fără a contribui mai mult. Ţigara jos că e din banii mei!”

2 observatii scurte:

1. daca e asa, atunci sa contribuie mai mult – exista ceea ce se numeste taxa pe viciu
2. Nu stiu daca s-a gindit ca aceeasi regula se poate aplica si la bautura( care face dezastre peste tot, inclusiv la volan), la mincare(E-uri, modificari genetice, etc). Daca cineva ne-ar zice: “Bautura jos ca e din banii mei?”

Cristina Hermeziu are un argument rapid impotriva nationalismului primar:”

Confruntate, discursul „pentru europeni“ şi discursul „pentru francezi“ se luminează reciproc: unul e demagogic, celălalt – populist. Fără a dramatiza, un raţionament economic simplificat la maximum poate ilustra efectele-bumerang ale naţionalismului-protecţionist. Dacă, spre exemplu, constructorul Renault, cu uzine la Piteşti, ar muta producţia înapoi în Franţa, mai puţine locuri de muncă din România vor antrena o diminuare a puterii de cumpărare, în consecinţă o scădere a consumului, inclusiv din faimoasele supermarketuri ale mărcii franceze Carrefour, implantată cu succes în ţara maşinilor Logan!”

Va invit sa cititi toata partea cu Ghidul TV – sunt oamenii de aceeasi natura cu noi care se uita la TV si vad lucruri interesante. Din punctul meu de vedere, regret emisiunea Plesu + Liiceanu  - ii trimiteam pe copii sa se uite la un desen animat – si stateam 1 ora in delectare.

Mi-a placut si articolul despre cum sa obtii un grant (original aici)  - stilul american optimist ca poti reusi.

Un alt film pentru copii, superb de privit. cu , pe alocuri, dialoguri pentru oameni mari , ca intilnirea intre Duchess si O’Malley, care ii ofera un covor fermecat (doar) cu 2 locuri

Chiar daca luati dublat in RO, puneti sa cinte in engleza “Everybody wants to be a cat” ( imediat ce ajung la casa lui O’Malley si la final) – este extraordinar!

link wikipedia , link diverta , amazon The Aristocats (Special Edition)

Imi amintesc de ea de pe timpul comunismului, cind se dadeau doar fragmente din ea – si imi doream al naibii de mult sa stiu ce se intimpla dupa ce Shere Khan, tigrul, spune “Bravo! Bravo!”.

Ei bine, am aflat – si va sfatuiesc sa il vedeti si voi! Iar “The Bare Necessities” este de ascultat tot in engleza, nu in RO!

link wikipedia , link diverta , amazon  The Jungle Book (40th Anniversary Platinum Edition)

Rezumat post precedent , la 29 noiembrie 2008 :

Am fost la Cora, pret pe raft la o jucarie – lipsa, pret la verificator 65.99, pret la casa 83.99

Reclamatie la OPC pe site , http://opcbucuresti.com.

Acum continuarea :

Dau telefon peste 1 saptamina, aflu ca reclamatia mea a avut numarul 21120 si incerc sa vorbesc cu persoana care se ocupa. Mi se raspunde ca trebuie sa astept 1 luna.

Reusesc sa vorbesc peste 1 luna cu persoana respectiva – care imi spune ca nu e reclamatie, deoarece nu am documente doveditoare. Sunt 99% sigur ca le-am pus pe site cu reclamatia. O intreb daca s-a uitat pe linkul de pe reclamatie (cel de la post precedent ) caci sunt acolo .Raspuns : “Dar dvoastra credeti ca noi avem timp sa ne uitam pe Internet?” . Las in pace chestia asta abracadabranta si o intreb daca pot sa i le trimit pe email. “Sigur ca da “ si imi da adresa nealimentare.bucuresti la opc.ro . Bun, trimit acolo pe 10 Ianuarie 2009 :

“Buna ziua
Ma numesc Andrei Ignat si va atasez documentele pentru reclamatia numarul 21120 (Cora Lujerului, Mickey de plus)si va atasez documentele doveditoare:
Fisierul cora_1 care arata pretul la terminalul prin care se scaneaza pretul (pretul nu era afisat pe raft!) si arata un pret de 65.99
Fisierul cora_2 care arata cit am platit : 83.99
Mentionez ca am depus la Cora si reclamatia cu seria L J nr 0006297 –nu am primit inca raspuns.
Va multumesc,
Andrei Ignat”

Nici un raspuns.  Incerc sa dau din nou telefon in luna februarie : nu raspunde nimeni la 021.310.63.75 (iar la 021.310.63.78 mi se spune sa incerc la 75 , caci la 78 se primesc doar reclamatii)

In sfirsit primesc raspunsul , pe 18 februarie 2009, dupa mai bine de 2 luni :

“Stimate domnule Andrei IGNAT,

Referitor la reclamatia dv. online, inregistrata la IRPC Bucuresti cu nr. 21120/02.12.2008, va comunicam ca aceasta a fost clasata ca incompleta.

In scopul analizarii obiective si eficiente a unei reclamatii este necesar ca aceasta sa fie insotita de documente corespunzatoare care sa ateste legatura dv. nemijlocita cu operatorul economic reclamat (documente privind achizitionarea serviciului, respectiv factura, bon fiscal sau chitanţa, contract, certificat de garanţie sau alte documente, după caz, etc. si care sa fie lizibile, usor de citit, orice alte informatii pe care le considerati dv. necesare si care sa va sustina cele reclamate etc.).

IRPC Bucuresti
Serviciul de consiliere si Control Produse Nealimentare”

Le trimit inca un email :

“Buna ziua,
V-am trimis deja, pe data de 10.01.2009 un email in care aveam un atasament cu cele 2 informatii de baza : imaginea facturii si imaginea cu pretul de la aparatul de informare a pretului ( mentionez ca nu exista pret pe raft)
Vi le mai trimit inca o data.
Telefonul meu este  … ( am pus nr de telefon …)

Va rog sa imi trimiteti un numar de telefon la care pot contacta responsabilul de cazul meu.
Mentionez ca la 021.3106375 mi s-a spus ca doar se primesc reclamatii, iar la 021.3406378 nu raspunde nimeni.
Cu amaraciune ,

Andrei Ignat “

Am asteptat pina azi – si cred ca singura solutie este sa fac reclamatie la OPC impotriva OPC.

Voi ce ati face ?

Recunosc ca sunt fascinat de zen. Si de aceea cam iau orice carte despre zen, indiferent daca e buna sau rea la o prima citire.

Acestea fiind spuse este o carte buna despre zen. Mi-a placut conceptul de sfredelire/ inlaturare a mintii- chiar daca (sau mai ales daca) iti apare Buddha.

Pe de alta parte cade si el nepermis in simpilficari:

“Hillary ar fi trebuit sa mediteze pe Everest, dar el ce a facut ? Nu o sa va vina sa credeti  : a infipt un steag in pamint! Ce prostie ! Sa ajungi pe o asemenea inaltime, la o asemenea altitudine, intr-un loc in care nu a mai calcat nimeni pina la tine,  in care nici gindul nu a ajuns – si sa infigi un steag in pamint! Cind ar fi fost atit de usor sa traiesti starea de satori…”

2 obiectii :

1. Nu cred ca starea de satori se obtine (aproape) automat si usor daca esti pe Everest
2. Si daca a trait-o, infingind steagul ala ?

Daca o recomand? Cu tarie – merita citita de orice incepator in Zen. Si orice diletant citit in Zen( ca mine) afla din ea lamuriri care il (i)lumineaza

Link editura mix , link amazon Zen: The Path of Paradox

Calinescu spunea odata ca nu trebuie sa maninci tot oul ca sa iti dai seama ca e stricat. Exact acesta este cazul : Personajul principal, m-a dezgustat cum vorbeste despre prietenul(?) ei referindu-se la el cu porecla “magarul”. Pe deasupra este scirbita si de cum arata, de furunculul lui …

Daca ar cere un sfat, i-as spune “Get a life!” . Ea pare sa se defineasca prin obsesia negativa fata de el, in loc sa fie ea insasi…

In plus autoarea are si mania unor scriitori francezi(Gerard Klein) de a scrie mult , in comparatii si fara rost.

De aruncat !

Link cotidianul , pe wikipedia nu e de gasit, pe amazon autoarea este totusi , dar nu am identificat cartea.

Sever Voinescu scrie : “Evident, dacă vreun lector înţelege altceva din textul meu, asum responsabilitatea confuziei.” Nu sunt de acord – de la Umberto Eco fiecare ia ce vrea dintr-un text…

Romania traieste in afara crizei – sau cel putin o parte a ei, asa numita clasa superioara de mijloc –care are  Preocupări mic-burgheze - elogiul plictiselii - .Marturisesc ca pe mine ma sperie ideea de a-mi pierde locul de munca – am mai trait o experienta nefericita dupa bubble/burst dot com

Abia astept articolul urmator al lui Cristian Ghinea – desi, pe de alta parte , sunt de acord cu “UE nu e un scop în sine, spune Klaus, ci un instrument pentru a asigura libertatea şi economia de piaţă.”

Stateam sa ma gindesc ce inseamna sa fii om de afaceri, chiar si pe timpul comunismului ( desi nu inteleg de ce interviul este pus la “oameni cu dileme” – nu pare sa fi avut asa ceva) : “Iar eu la nuntă(nunta fiului, nota mea, A.I.) am investit 100 de mii de lei şi am scos triplu.”

Tocmai citesc “Lebada neagra” de Nassim Nicholas Taleb ( via Luca Niculescu, la recomandarea lui Cristian Ghinea din Dilema)

Imi place ingrozitor de mult – este extraordinar modul in care da concretete ideilor,precum si metaforele de tipul “textura realitatii”

O intrebare pentru cei care nu au citit:

Daca o moneda, cu 2 fete – cap pajura- pe care o arunc de 99 de ori si cade cap – a 100-a oara ce va cadea ?

Astept raspunsul in comentarii…

Link curtea veche ,  link wikipedia, amazon:  The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable

O carte interesanta, care te prinde( un pastor masturbator ,afemeiat si sincer ? O combinatie mai degraba rara…).Din pacate, pe la sfirsit incepe sa devina propriul lui epigon – iar din toate discutiile filozofico-morale se alege doar praful de pe pat…

Merita citita pentru verva caracterului principal.

Link cotidianul ,link  amazon

Am cistigat de la un concurs de twitter de la @bokblog  o carte interesanta – mai ales prin subtitlu ( Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea). Totusi, are 2 probleme:

1. tonul puternic pedagogic si de tip autoritate absoluta ! Iata un exemplu:

“E adevarat ca o imagine poate valora mai mult decat o mie de cuvinte. Dat e si mai adevarat ca un milion de imagini nu creeaza nici macar un concept. Rezum in trei puncte. Primul: vederea nu inseamna cunoastere. Al doilea: cunoasterea poate fi ajutata de vedere/. Al treilea : aceasta nu constituie o piedica pentru ca acea cunoastere(cunoasterea in sensul puternic) sa se desfasoare cu totul in afara vizibilului”

Nu ca nu ar avea dreptate ,dar aproape ca ma astept sa fiu scos la tabla in ziua urmatoare si sa repet lectia!

2. Atinge partial subiectul internetului , cind ar trebui scrisa o carte separata pentru asta.

De avut in biblioteca ? Nu neaparat. De meditat asupra ei ? Da.

Impotriva ideilor sale scrie pe larg luciat

Link humanitas ( amazon are in spaniola si italiana, wikipedia nu are inca)