Blog propriu

Nu vreau sa fiu cinic si sa discut despre inegalitatea de sanse de a te naste in America, China , ROmania, Franta, Africa, etc.

Totusi, despre asta e vorba in Papucii lui Nostradamus şi cei şapte pitici  (Mircea Vasilescu ):

“Pentru un popor superstiţios, care îşi duce Dacia nouă la stropit cu apă sfinţită ca s-o ferească de accidente şi amenzi, politicienii obsedaţi de flacăra violetă sînt cît se poate de reprezentativi.”

Iar Gabriel Giurgiu despre tehnicienii nostri – Dacian Ciolos - I-am mai păcălit o dată  :“

Că punctul din CV numit „ministru al Agriculturii în ţara de origine“ a apărut acolo doar pentru că predecesorul lui şi-a dat demisia în urma unei poveşti dubioase cu un presupus ciubuc sub formă de cîrnaţi şi palincă. Că nu fusese în nici un caz prima opţiune a partidului de la guvernare. Că, pe lîngă el, mai aveam (eventual), doar trei sau patru opţiuni decente. În rest, jale. Că nu sîntem nici noi, românii, sincroni în vreun fel cu temele actuale de dezbatere ale Uniunii. Măcar ei, bulgarii, au fost sinceri cu ei înşişi în nominalizarea lor nefericită.
O să-i spun: Kostea, noi, într-un fel, iar i-am păcălit pe ăia cu Uniunea. Că le-am trimis un tehnician care nu este în nici un fel reprezentativ pentru profesionalismul cu care se tratează la noi cestiunile europene. Şi voi adăuga: numai că, de data asta, Comisia să zică mersi. În fond, nu au de ce să fie supăraţi. De data asta, păcăleala e de bine. Pentru toată lumea, se pare.”

Iar Sever Voinescu vorbeste despre idei - Intelectualii şi politica - eterna poveste...  : “Acest om – ei bine, da, un intelectual – a scris la un moment dat că „de două sute de ani, oamenii cei mai importanţi care conduc societatea nu pot să creadă în importanţa ideilor, pînă cînd, într-o zi, îşi descoperă şocaţi copiii, deja capturaţi de anumite idei, care fie se revoltă împotriva autorităţii, fie se separă de societatea lor. Adevărul este că ideile sînt cu totul importante. Instituţiile masive şi aparent solide ale oricărei societăţi (instituţiile economice, politice, religioase etc.) sînt întotdeauna la mila ideilor din capetele celor care populează aceste instituţii. Influenţa ideilor este atît de mare, încît o schimbare în climatul intelectual poate să transforme şi chiar va transforma instituţii familiare în forme irecognoscibile – poate că încet, dar inexorabil“.”

Mda… asta cu ideile pare sa fie aidoma butadei despre lider – un om care vede multimea deplasindu-se intr-o directie si se posteaza in fruntea ei

Tare as vrea sa am legturile lui Cristian Ghinea  -dar trebuie sa imi notez neaparat “The Ascent of Money – A Financial History of the World” din Banii sînt buni – mai ales cînd vine criza –   : "blestemul resurselor”,”exploziile imobiliare” .

Mi-a placut stilul englez repovestit in Despre onoare ( la a 4-a mina) : “În mijlocul unei discuţii teologice sau literare, imperturbabilul doctor(Henderson, n.m.), primind în plină faţă un pahar de vin de la adversarul său, a zis: «Aceasta, domnule, este o digresiune; aştept argumentul dumneavoastră».”

Vorbind de globalizare, cred ca asta e adevarata globalizare : –citat din “„Au existat aşteptări enorme faţă de portofoliul multilingvismului” – dialog cu Leonard ORBAN, comisar european pentru multilingvism “  :”Practic, copiii care vorbesc patru-cinci limbi străine de foarte mici pot fi întîlniţi frecvent. De ce? Pentru că mama are o limbă maternă, tata are o limbă maternă, uneori bunicii au diferite limbi materne, în plus copiii merg la şcoala europeană sau la altă şcoală şi sînt expuşi la foarte multe limbi. Este deja o realitate căsătoria mixtă.”

Ce sanse au copiii mei ? Dar ai tai ?

Si pentru descretirea fruntilor, doua citate din cu ochii-n 3,14 :

“Un slogan simpatic pentru panicoşii preocupaţi să salveze planeta: Save the planet, kill yourself! (M. C.)”

“Acum, că e la modă să fii atacat de parapsihologi, diverşi alţi politicieni spun că şi ei s-au simţit atacaţi, că au avut performanţe slabe etc. Dar de ce să excludem prostia? (C. G.)”

Ei bine, patru.

Povestea incepe cind mi-am cumparat apartament – cu garaj cu tot. Am platit taxe pe el(bine, cu ceva intirziere…) . Pina cind , intr-o zi, am vazut ca nu mai este! Masina o parcam de obicei in fata blocului – imi era greu sa fac manevre. Am aflat ca primaria sect 6 mi-o darimase.

Anul trecut am vrut sa imi vind masina. ei bine, nu se poate –de ce? Pentru ca PS6 imi cere adeverinta de la … PS6 (din alta cladire) ca PS6 mi-a darimat garajul! Altfel, chiar daca am vrut sa platesc impozit pe garaj(inexistent!)  -au spus ca nu – neoficial stiu ca e darimat, deci cum sa imi ia banii?

Ma rog , s-a rezolvat cu o cerere- si mi-a venit acasa hirtia – pe care a semnat directorul general, directorul executiv adjunct, sef serviciu si a intocmit o a patra persoana …Si mai zicem ca oamenii acestia nu muncesc!

De la Andrei Plesu citire(Cu sau fără dileme?) : “Cînd nu e bine să ai dileme? 1) Cînd e vorba de eticheta comunitară, adică de politeţe. Nu e cazul să devii dilematic, dacă eşti invitat să vorbeşti cuviincios, să te porţi afabil şi să nu scuipi pe jos. 2) Cînd poţi face cuiva un bine, oricît ar fi de costisitor. 3) Cînd poţi evita să faci cuiva un rău. 4) Cînd e vorba de pedagogie şi instrucţie: nu poţi educa (forma) pe nimeni pe bază de dileme. Şi educatorul, şi cel educat trebuie să accepte un set de reguli, un fond de geometrie, fără de care orice efort modelator devine o negociere sterilă, o subtilă coreografie a neputinţei binevoitoare. Permisivitatea practicată orbeşte sfîrşeşte prin a-i sminti şi pe pedagog, şi pe învăţăcel. La limită, actul formativ însuşi poate fi pus, dilematic, sub semnul întrebării, cu rezultatul unei generale destructurări. 5) Cînd e vorba de onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6) Cînd e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau cînd e, iubirea e pe sfîrşite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spaţiu în care dilema e mai stingheră decît oriunde, în care cîntărirea atentă, rezerva înţeleaptă, disponibilitatea speculativă sînt mai scandalos inadecvate, acela este spaţiul întîlnirii cu fiinţa iubită. Nu există bucurie deplină cu dileme adiacente. 7) Cînd e vorba de Dilema veche. Cu sau fără ea? Dacă ne-am înţeles bine cititorii, răspunsul nu poate fi decît nedilematic: cu! 8) Etc.”

Iar Mircea Vasilescu ne da exemplul unei alte tari – nu Taxe pe grăsimi şi principii nobile chioare care se duc in buzunarul cui trebuie : "Austria şi Danemarca au adoptat legi care limitează la 2% concentraţia de grăsimi nesaturate în alimente. Măsuri asemănătoare propune şi guvernul spaniol[…]Pe de altă parte, a limita cantitatea de grăsimi din alimente e ceva măsurabil, deci obiectiv, pe cînd a pune o taxă pe produse „de fast food“ sau pe „alimente nesănătoase“ (şi a vorbi în aceşti termeni) declanşează un noian de subiectivităţi, interpretări şi aproximaţii. Cine poate decreta care alimente sînt sănătoase şi care nu? Şi pentru cine? Aşa, în general?”

Am facut la servici calendarul pentru 2010.

Sunt doar 4 zile nelucratoare anul acesta, fata de simbata si duminica, din care 1 s-a dus deja:

01 ian. 2010 – dusa

05 apr. 2010 – a doua zi de pasti

24 mai 2010 – rusalii

Asa ca va las cu gluma cam proasta despre analizele obligatorii

“Va adresam rugamintea de a merge la un centru medical de recoltari analize, cu proba de sange, maxim 2 ml si proba fecale, in jur de 2 g, iar  rezultatul sa-l predati fiecare la departamentul "resurse umane" .

Precizam ca, prin efectuarea acestor analize specifice de laborator, dorim sa stabilim daca aveti munca in sange sau va cacati  pe ea. “

Din “Monumente Unesco in Romania”

Gabriel Giurgiu e din nou favoritul meu cu Motive de cîrcoteală :

“Vin la cestiune cu un exemplu concret: Copenhaga, celebra reuniune, urmărită cu afişat-suflet la gură de partea distins interesată a euro-elitei naţionale. Iaca, să luptăm cu încălzirea globală, să fim de acord cu planurile de descurajare a industriilor care poluează cerul cu hulitele gaze cu efect de seră. Cine-ar fi nebun să nu fie de acord? Căutaţi şi găsiţi. Prima greşeală: nu-i mai zice încălzire globală, îi zice mai nou schimbări climatice. Probabil, la inaugurarea lui Obama, la -20ºC, cei prezenţi în faţa Congresului au decis să îl invoce, dîrdîind, pe Al Gore şi pe adevărurile lui demne de o evanghelie (măcar) apocrifă. Iaca, vremea nu pare a se încălzi conform predicţiilor demne de Nobel. Dar se topeşte calota polară şi dispar urşii locali! Mda. Numai că geologii amintesc un fapt mai puţin cunoscut: 80% din istoria geologică, Pămîntul nu a avut căciuliţe de gheaţă la poli. Da, dar se ridică apa şi, sîntem avertizaţi serios, Olanda (de exemplu) va trebui să investească multe miliarde de euro pentru a nu-şi pierde terenurile agricole smulse mării, actualmente îndiguite. Am intenţia să vă scandalizez, aşa că zic: „d’aia nu mai pot eu, că olandezii, din binecuvîntata de Weber lăcomie antreprenorială, au desecat terenuri, au făcut avere cu bulbi de lalele şi acum ne vînd nouă roşii“. A se înţelege exact. Nu am ab-so-lut nimic cu distinşii locuitori ai Olandei, era doar un exemplu. Ca acesta, multe altele sînt posibile.
Interesul României (cred) este să îşi vîndă propriile roşii, nu să continue să importe de la alţii. Numai că multe statistici zic că activitatea economică a mai poluantă este chiar agricultura. Un adevăr trist pentru politicile agricole pline de subvenţii ale UE şi SUA. Ce te faci dacă, peste cîţiva ani, reuniunea Copenhaga Doi va recunoaşte asta, într-un avînt politic cvasi-sinucigaş? Ni se va spune: „vă dăm compensaţii, numai să nu continuaţi cu irigaţiile, îngrăşămintele şi alte alea. Lăsaţi pămîntul necultivat, eco-prietenos, că venim noi să facem agroturism şi vă vindem şi roşii la preţ preferenţial“. Dacă aş fi ministru român, aş răspunde cu un sec „pas“ la o asemenea propunere. I-aş invita să îşi păstreze banii pentru olandezi, să aibă din ce să îşi înalţe digurile mai departe.”

Iar Sever Voinescu m-a facut sa zimbesc la o butada clasica in Jurnalism în vremea holerei :

“De pildă, regula confirmării informaţiei din trei surse independente una de cealaltă (o regulă atît de importantă pentru jurnalism încît, printre ziarişti, circulă butada: cînd mama ta îţi spune că te iubeşte, înainte să o crezi verifică din trei surse)”

Lui Lucian Mindruta, cu nostalgii de genul Mi-e dor de Ceauşescu ii transmit ca nu e asa greu – mai e Coreea, China si Cuba …Se poate muta oricind…

Iar pentru cei care cred in meritocratie ar fi bine sa citeasca articolul lui Ghinea despre Krastev ( si mi l-as dori dezvoltat) Ţara merge într-o direcţie bună – cine e de vină?   :

“Terminarea tranziţiei a dus la instalarea meritocraţiei. Noile generaţii din Est nu se mai bazează pe rapt de la stat şi pe relaţii, ca să facă bani sau ca să conducă. Ne normalizăm: a şti engleza şi a studia afară e cel mai bun indicator că vei avea venituri peste medie. Investiţia în educaţie e cea mai bună investiţie: firmele, instituţiile şi chiar politica sînt pline de aceşti noi meritocraţi. Ca şi elita de la începutul tranziţiei, nu consideră că au vreo datorie socială, sînt aroganţi, convinşi de propriul merit natural. Iar zarzavagiul nostru are acum două opţiuni: să admită că pur şi simplu e un loser sau să urască sistemul, elita, să fie frustrat. Nu vă enervaţi, doar vă ziceam ce zice Krastev.”

Din “2010  - Schita de portret”

Gabriel Giurgiu revine cu Alte motive de cîrcoteală :

“Succesul numărul unu al Uniunii Europene s-ar putea numi plictiseală. Fiii sau nepoţii celor care se luau în cătarea puştii pe plajele din Normandia sau pe dealul de la Monte Cassino, pe Linia Maginot şi prin nisipurile Africii, negociază astăzi, în clădirea Berlaymont, dimensiunea castravetelui ideal pentru comerţul comunitar. Astăzi, negocierea între interesele naţionale se face în plicticoase şedinţe tehnice. Funcţionari prea puţin cunoscuţi publicului duc altfel de bătălii.”

Din “PROST SĂ FII, NOROC SĂ N-AI”

Andrei Plesu revine in forta cu Tipuri de trecere  - eu le-as fi zis “Tipuri de traire”, dar … sunt extraordinare oricum!

Jorge CASTANEDA  spune succint in Opţiunea pentru război în Mexic despre succes in razboi : “Powell a enumerat atunci patru condiţii care trebuie satisfăcute pentru a avea succes într-o operaţiune militară. Una era o desfăşurare de forţe copleşitoare, ceea ce în cazul armatei mexicane a lipsit. O a doua condiţie era victoria clară, simplu de definit (o formulă folosită pentru prima dată de Richard Nixon la sfîrşitul anilor ’60), ceea ce nu s-a petrecut niciodată în războiul contra drogurilor. A treia condiţie ar fi fost cea a stabilirii de la bun început a unei strategii de ieşire din război. Şi aceasta i-a lipsit lui Calderón pentru că el nu s-a putut nici retrage în apărare, în propria ţară, şi nici n-a putut să-şi declare victoria. Calderón se bucură încă de un sprijin popular – aceasta era cea de-a patra condiţie a lui Powell –, dar care a început la rîndu-i să se destrame.”

Pentru parintii cu copii recomand NEAPARAT Educaţia axată pe compentenţe – dacă n-a mers „la ei”, va merge „la noi”? - de Dan Ungureanu.

Ma uitam la ce mi-am dorit in 2008 si 2009 si imi dau seama ca sunt actuale si pentru 2010.

Asadar, dpdv profesional este aici

Dpdv personal este independenta financiara, stat mai mult cu persoanele dragi, citit carti bune … si mutat la 4 camere.

Am decis sa iau o pauza pina dupa anul nou pe acest blog. Va urez un an bun 2010 si va multumesc ca m-ati citit!

Andrei Plesu rezuma politica dimboviteana in “Cîteva (obosite) consideraţii finale” :”Toată lumea navighează fără prejudecăţi printre înjurături, loialităţi, promisiuni şi fente. Şi asta nu e de azi, de ieri. Nu era trimis PSD-ul „la ţepe“ în 2004 şi apoi invitat la guvernare, ca-ntr-un vis frumos, în 2009? Ştiu ce mi se va răspunde: „Aşa-i politica!“. O fi. Dar continui să am dificultăţi cu acest trist loc comun. Mi-e greu să mă împac, resemnat, cu ideea că politica e, prin definiţie, un fel de balamuc vesel, o adunătură de caractere dezosate, de personalităţi schizoide, imprevizibile, flexibile pînă la contorsiune.”

Gabriel Giugiu ne face iar atenti la diferentele de pret intre “noi” si “ei” si ne arata “Rezerva de prosperitate” : “

Ce ziceţi însă de un Consiliu al Concurenţei ca resursă de prosperitate?
Recent, numita instituţie (prea timidă după gustul meu) a publicat o constatare surpriză: notariatele româneşti sînt de 20 de ori mai scumpe decît cele din Germania. Aş îndrăzni să sugerez alte pieţe închise, bune pentru o cercetare atentă: farmaciile, florăriile, agenţiile de turism, magazinele de îmbrăcăminte/încălţăminte, producătorii de varii alimente (apa minerală, zahărul, uleiul, mezelurile din porc, laptele şi brînzeturile). În toate aceste zone există, în opinia mea, o nebănuită rezervă de bunăstare prin apelul la anchete serioase ale Consiliului Concurenţei. Ele ar trebui să ducă, evident, la scăderea preţurilor acolo unde se dovedeşte o înţelegere privind fixarea preţului sau abuzul de poziţie dominantă. Un oficial al Guvernului român, tehnician, bun cunoscător al politicilor europene, îmi dădea o estimare proprie, empirică: pe medie, coşul zilnic s-ar ieftini cu 10-12 procente. La fel de empiric, tind să îi dau dreptate. Cam aceasta este diferenţa între coşul cu produse (aproape identice) pe care îl plătesc la casă, la Bucureşti şi Bruxelles.”

Nu pot sa va rezum “Cît de mult e suficient?” de Robert Skidelsky. Merita citit atent si recitit.

Nu am inteles nimic din articolul lui Sever Voinescu, Românca, soarele, vîntul şi gerul – mai ales sfirsitul : “

Acum, se ştie, marile opţiuni strategice ale României sînt asumate şi trecute în practică. În sensul marilor direcţii nu mai avem ce alege. Am ales şi am ales bine. Sîntem şi vrem să ne consolidăm ca membri ai celui mai sigur spaţiu de securitate (NATO) şi ai celui mai performant spaţiu de prosperitate (UE). Şi totuşi, nu este exclus chiar şi aşa să ne „peţească“ soarele dintr-o parte şi gerul din partea cealaltă, situaţie în care, e bine să ne amintim, cea mai bună alegere este vîntul. “ Poate ma lamureste si pe mine cineva…

Dosarul “PLECAT-AM DUPĂ 90 - REVOLUŢIA VĂZUTĂ DIN DEPĂRTARE “ este extraordinar.

Citez din  Mărturiile celor plecaţi :

Alexandra Badea : “ Dacă aş vota, în Franţa, m-aş situa la stînga. În România am refuzat să mai votez pentru că nu mă recunosc în nici un curent politic. Nu sînt respectate doctrinele. Nu înţeleg care-i programul partidelor. În România se votează cu cine-i mai puţin rău. Sau îl votezi pe cel care a furat mai puţin. Mă deranjează promiscuitatea politică. Nicăieri, în Europa, oamenii politici serioşi nu trec de la stînga la dreapta sau invers. “

Andreea Scarlat : “Nu cred că România are sau a avut vreodată obligaţia să îmi ofere ceva. Guvernele României din 1990 pînă acum, în schimb, da, ele aveau obligaţia să asigure respectarea statului de drept şi să încheie socotelile legale cu istoria de la 1938 pînă la 1989. Şi asta pentru toţi cetăţenii români, nu neapărat pentru mine. […]  Nu dorim să plătim impozite în România, preferăm să plătim în Canada, unde guvernul cheltuieşte banii noştri mult mai eficient. “

Ioana Lungeanu: “Pe de altă parte, dacă nu veneam aici, nu aş fi văzut cum arată o ţară în care ambulanţa vine la timp. O ţară în care, cînd sistemul nu funcţionează, cineva e făcut responsabil, face puşcărie şi plăteşte amenda.'”

Cristian Ghinea intreaba :”Ce să spui tinerilor născuţi în libertate?” : “Aveţi un laptop? Cînd vă luaţi laptopul şi mergeţi să scrieţi ceva la o cafenea, conectaţi la net, să bîrfiţi pe Facebook, gîndiţi-vă cum ar fi să stea un poliţist în spatele vostru. La începutul fiecărui an, trebuie să mergeţi cu laptopul la Poliţie şi să-l înregistraţi, adică să fie siguri poliţaii că orice scrieţi poate fi urmărit şi puteţi fi arestaţi. Şi asta se întîmplă dacă scrieţi ceva de şeful statului, de pildă că vă enervează. Dacă intraţi în discuţii cu străini pe Facebook, aveţi o obligaţie legală să raportaţi la SRI (la Securitate, cum ar veni) tot ce aţi discutat. Cum ar veni, vorbiţi cu Zhanna din Estonia: ce faci, fată? Bine, mă duc la concert la Metallica. Bravo. Apoi, faceţi un raport: Subsemnatul Gigel am vorbit cu Zhanna şi am discutat despre Metallica. Precizez că nu am discutat despre teme politice şi despre ordinea de partid şi de stat.”

Si eu m-am gindit de multe ori cum sa ii descriu fiului meu ce am trait 18 de ani(bine, vreo 10 ani – primii 7 nu se pun …)

Iar in cu ochii-n 3,14 am intilnit ceva extraordinar de … mirsav si cinic in acelasi timp : “L-am auzit la televizor pe un pesedist din garda de politicieni-papagali tineri, fără nume demn de reţinut, răspunzînd la întrebarea „Vă imaginaţi că un senator poate interveni în procese?“: „Daaaaaa, un senator care practică şi avocatura exact asta face, asta e meseria sa: să-şi folosească influenţa politică pentru a cîştiga procese. Pentru asta e plătit, altfel s-ar lăsa de avocatură cîtă vreme e senator“.”