Ce pot sa spun este ca da, sunt clasice. Dar , daca nu le stiti, sunt uimitoare.Trei care mi-au retinut atentia :

1. Reflexul conditionat al lui Pavlov e un fapt – dar unele reflexe conditionate sunt mai usor invatate decit altele.

2. Cum puneti intrebarea s-ar putea sa conditioneze raspunsul (en.wikipedia.org/wiki/Loss_aversion ) – dar… pe de alta parte, care e intrebarea corecta?

3. Cum functioneaza principiul recompensei – si sugestii ce ar trebui sa faci ca sa mearga motivatia mai departe chiar daca recompensa nu se mai ofera.

Link editura trei , link amazon - Classic Experiments in Psychology

Daca vreti o privire indiscreta in casnicia altuia, Marius Chivu va ofera Totuşi, infernal  :Constanta Buzea cu Adrian Paunescu. Doar ca as vrea sa aud si cealalta parte…

Mi-a placut Dan Perjovschi pe scurt  : “„Acum, m-am trezit că am de ales între Marius Oprea şi Tismăneanu. Ei bine, refuz s-o fac. Plec. Îmi iau concediu din societatea civilă“

Iar daca v-a placut Sei Sonagon, va recomand alte „Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“ 

Din tema principala este nemaipomenit Tentaţia egalitarismului social – interviu cu Lucian BOIA, istoric – 

Nu credeam ca o sa intilnesc in Dilema virgula intre subiect si predicat …. dar tocmai am citit : “. Ştia, vînzătorul, să-ţi desluşească tainele drogului legal, să te călăuzească prin hăţişul tenebros al „plăcerilor obscure“.”

Si doua reclame ingrozitoare – cu totul la 3.9 sau 4 lei. Totul insemnind citeva produse…

.

Nu ma mai intreb daca rusinea e obisnuita printre (unii) comercianti …

1. Din STAREA LIMBII ROMÂNE

Gabriel Giurgiu face citeva comparatii just in Marea Familie Europeană  :

“Cînd, pînă în 2007, îi făceam curte, Uniunea era jună, frumoasă, bogată, plină de promisiuni. Am invitat-o în oraş, am dus-o la mall, la film, i-am luat flori şi bomboane. Ce zicea, aia am făcut. Cum să superi „fotomodela“? A venit cununia (civilă, că religioasă nu se poate, nu e în Tratat), ne-am mutat împreună. Trebuia să gătească. Găteşte. Dar are şi multe guri de hrănit. Trebuia să facă regulile casei. Le face, dar sînt cam multe. Trebuia să aducă bani în familie. „De unde, Ioane, nu vezi ce criză e?“ Noroc că nu sforăie noaptea (încă) şi că soacra e de treabă. Statele fondatoare sînt destul de îngăduitoare, nu-i aşa? Putem să mai scăpăm la o bere cu băieţii din NATO, nu se supără. Putem să mai chiulim de la serviciu, o lăsăm moale cu reformele, ne mai trece cu vederea. E o căsnicie modernă, în care libertăţile individuale sînt sfinte pentru soţi.”

Oricum, va invit sa cititi tot articolul – chiar e relevant intregul, nu partea citata mai sus : http://dilemaveche.ro/index.php?nr=314&cmd=articol&id=12497

Articolul lui Sever Voinescu mi s-a parut inactual, dar interesant : Vulpea şi ariciul – o problemă de strategie –

Despre evrei americani si cum se face publicitatea aflati de la Florin Dumitrescu Vorbeşti publiciteza?  : “Azi cumpărătorii au fost dezvirginaţi, pervertiţi cu terminologia de marketing. Li se vorbeşte cu nonşalanţă despre ofertă, super-ofertă, promoţii şi chiar unele barbarisme precum sale ori bargain. Au ajuns să ştie despre branding (e chiar la modă!) şi poziţionare; despre target şi puncte de rating. Unii dintre noi zic că din transparenţă şi respect. Meseriaşii însă ştiu că dintr-o anume lene; dintr-un soi de neglijenţă care se înrudeşte – dimpotrivă – cu lipsa de respect faţă de universul privat al interlocutorului.” Corect! Ma gindesc la meseria de IT * si in nici un caz nu o sa ii explic cuiva ca exista ForeignKey, PrimaryKey sau AutoGenerated ID.

Citez din Dilema veche vă recomandă :

“Donaţi 2 euro prin sms (sau cît vă lasă inima şi dorinţa de a sprijini cunoaşterea istoriei recente) pentru aducerea în ţară a arhivei postului de radio Europa Liberă. Detalii pe http://100000romani.ro. “

Cristian Ghinea isi face mea culpa in privinta Lovin vs Ţoghină si ramine la intrebarea retorica :”Cum poţi verifica adevărul pe Google? Şi, mai ales, de ce ai încerca? Doar nu pot greşi cu toţii, nu? “

Oh, ba da. Iar de verificat e simplu :

1. cauti declaratiile originale ( de avere).

2. Audiatur et alter pars – chiar daca google iti afiseaza in primele 1000 de linkuri doar o parere – cauti pina gasesti si opiniile celeilalte parti

3. Daca la punctul 2 nu ai avut succes – cauti offline, in viata reala – Google nu pretinde ca detine adevarul … ci doar face cautarea mai usoara

Iar MC scrie relevant despre elitismul implicit al scriitorului (cu ochii-n 3,14)  :

“Michael Haulică scrie în rubrica sa din nr. 252 al Observatorului cultural: „Atunci cînd un cititor spune pe blog-ul lui «N-am înţeles ce-a vrut ăsta de la mine», scriitorul ar trebui să-şi pună întrebări despre capacitatea lui de a se face înţeles. Pentru că, dacă un cititor nu a înţeles, e posibil să mai fie şi alţii. Iar dacă aşa stau lucrurile… Houston, avem o problemă!“. Ce păcat că, spre deosebire de contemporanii Llosa, Saramago, Pynchon, Pamuk, Rushdie sau Gray (dar şi alţi autori – şi premiaţi, şi bine vînduţi, şi comentaţi în blogosferă), de-alde Proust, Faulkner, Joyce, Beckett, Céline, Cortázar sau Vonnegut n-au beneficiat la vremea lor de barometrul călăuzitor al bloggerilor! Azi ar fi fost şi ei nişte scriitori mari şi pe deplin înţeleşi. (M. C.)”

2. Din RELIGIE CU ÎNLOCUITORI  

Despre recentul congres PSD pe scurt cu Mircea Vasilescu in De la „neocomunist” la „manelizat” : “Cu vrăjitoarele la poartă şi cu acelaşi Ion Iliescu pe post de brand, congresul PSD s-a concentrat exclusiv asupra oamenilor: singura „dilemă“ a fost cine va fi noul preşedinte al partidului. Nu programul, nu ideile, nu soluţiile pentru a repune social-democraţia românească pe şine, ci omul”(s.m.)

Gabriel Giurgiu , ca de obicei, e interesant – chiar atunci cind e plictisit de Bruxelles pe ploaie : “ Aşa să ştiţi şi dumneavoastră, că lucrările directoratelor generale, în fazele intermediare, pînă la emiterea unei directive, nu sînt confidenţiale. Nuuu, Doamne fereşte! Ele sînt doar ne-accesibile publicului. Au încercat, săracii, colegii mei (din grupul de tineri ziarişti români care scriu pe teme europene, deplasare finanţată de JTI Romania. Nu, eu nu intru la „tineri“, ci asigur un fel de traducere a bruxellezei pentru colegi.) să afle care este deosebirea între una şi alta. Degeaba. Nu au reuşit să afle.” Dar am aflat inca ceva : “

Cu alte cuvinte, de fiecare dată cînd Comisia îşi pune în gînd vreo directivă, ciorna este trimisă, de la început, pe adresa celor 27 de corpuri legislative din statele membre. Scopul este atragerea reprezentanţilor direct aleşi ai cetăţenilor (deputaţii şi senatorii), încă din primele faze, în procesul de rafinare a acquis-ului comunitar. Este prevăzut chiar şi un (complicat) mecanism prin care Parlamentele naţionale pot respinge (chiar) un act al Comisiei. Este o şansă fantastică pentru statele membre, reprezintă o încercare a Bruxelles-ului de a reduce deficitul de democraţie şi, în acelaşi timp, oferă oportunitatea ca temele comunitare să intre în dezbaterea naţională. Altfel spus, ciobanii români nu se vor mai mira că a apărut, ca din senin, nu ştiu ce normă sanitară care le afectează vînzările. Ei vor şti că Parlamentul naţional a avut acces, de la începutul dezbaterilor, la documentele premergătoare. Vor putea să-i tragă la răspundere, direct, pe cei aleşi în circumscripţia lor uninominală, în cazul în care nu li s-a cerut părerea. V-aţi aştepta ca această formă de consultare, care se adaugă celorlalte (multe) forme de consultare, să fie rapid însuşită de senatorii şi deputaţii din statele membre. Nici vorbă. Numai 7 din cele 27 de state membre au definit un mecanism eficient de lucru. Să mai adaug că România nu este printre cei 7? Nu cred că mai este cazul. Parlamentul nostru a avut, pe vremuri, un grup de experţi pe teme comunitare. Lipsa de interes a senatorilor şi deputaţilor a împuţinat, în timp, grupul. Acum mai sînt cîţiva, îi numeri pe degetele de la o mînă. Sînt frustraţi, ignoraţi, consideraţi un soi de animale exotice, bune de pus pe liber la următorul val de concedieri. Cît priveşte celebra afirmaţie a preşedintelui Băsescu, prin care nu mai avem nevoie de Senat pentru că Parlamentul European i-ar prelua atribuţiile, este cazul ca unul sau altul dintre consilieri să îi explice că, în realitate, lucrurile stau exact pe dos. Tratatul de la Lisabona deleagă suveranitate comunitară spre nivelul naţional, conform principiului subsidiarităţii. Altfel zis, este nevoie de Senat tocmai pentru că Parlamentul European şi Comisia au nevoie de un interlocutor legitim la Bucureşti. Pentru consultare. “

Imi pare rau ca Lucian Mindruta sufera ca de pe uma Ultimei zi de jurnal – dar ceea ce spune pare o cretinitate :”Sînt ultimele la pupitrul ăsta, la care, matematic, pe hîrtie, am petrecut mai multe ore decît cu copiii mei. O să ţină minte şi ei chestia asta? O să mă ierte?” . Ma gindesc la mine : cel putin 8 ore la birou, 1 ora ( siceva) dus, 1 ora (si ceva) intors, 6 ore de somn . Normal ca ramin mai putine cu cei dragi…Dar asa e construita viata – si, probabil, mi-ar fi mai rau fara servici …

Au fost interesante concluziile pe baza absurditatii din articolul lui Alin Fumurescu , Capra, varza şi noua spiritualitate : “„Asta cu karma e logică“ – a continuat Zbengu. „Faci fapte bune, aduni bile albe, faci fapte rele, aduni bile negre. La sfîrşit, un contabil trage linia şi face socotelile. În funcţie de rezultat, te încarnezi mai sus sau mai jos sau, dacă eşti norocos, scapi cu totul din ciclul ăsta. Asta pot pricepe. Tocmai de aia nu cred. Pentru că e prea simplu. Pentru că mi-ar fi dat şi mie prin cap. Sfînta Treime însă e o altă poveste. Cum să născoceşti un Dumnezeu în trei, care moare pe cruce?“ Nu-l cunoscusem încă pe Tertulian, dar descoperisem deja paradoxul lui „credo quia absurdum“. Cred pentru că este absurd. Cred pentru că mie asta nu mi-ar fi dat prin minte. Nici atunci, nici acum.” . Dar “Important e rezultatul, nu întrebarea. Nu căutarea.”  - vine de demult,de la Newton –cel care a dat legile…

Faceti-va timp pentru  Păcatul verde si pentru dialogul epistolar in Cristian Ghinea si Remus Cernea,  Are ecologismul o latură religioasă?

In spiritul lui Martin Eden, replica savuroasa a Hertei Muller din Dilema veche vă recomandă :Întrebată dacă Premiul Nobel i-a schimbat viaţa, Herta Müller răspunde ca-ntr-un poem: „Eu fac diferenţa între mine ca persoană şi cărţile mele. Premiul l-au luat cărţile. Persoana mea nu se poate schimba, pentru că eu stau lîngă mine şi nu mă confund cu ceva ce nu sînt eu“.

A trebuit sa imi schimb providerul de hosting. Cel vechi nu mai reusea sa imi rezolve problemele…

Sper sa fie un nou inceput bun!

Am o sora(fosta Ignat, acuma Stan) care are un copil. Mesajul ei si poze:

“Revin cu detalii:

O cheama Marina Mihaela Stan. E cuminte. Doar mamica este mai obosita.

Dar si mamica si fetita sunt sanatoase.

Cand o sa se schimbe si vremea, o sa apara personal sa va salute.

O zi excelenta :)

Gratiela.”

Poze aici (pentru ca providerul meu din data de 2010- 02-16 imi face figuri …)

Mi-au placut comentariile lui Andrei Plesu la  lista de recomandari ale C.E., Aziulul planetar :” D) Să nu te declari incompetent şi nici neîncrezător faţă de proiectul pe care urmează să-l evaluezi. (Adică poţi fi incompetent, cu condiţia să n-o spui, iar dacă proiectul în discuţie ţi se pare bezmetic, e preferabil să-l declari promiţător. În nici un caz nul.) “

Daca va ginditi la romanul saritor la nevoie, probabil la tara, nu la orase ,zice Gabriel Giurgiu in Amabilitate : “Într-un clasament Reader’s Digest, după o serie de teste simple (de genul, doamnă cu multe pachete în braţe, nevoie de ajutor să deschidă o uşă, cîţi trecători din primii zece fac gestul), Bucureştiul a ieşit pe penultimul loc mondial. După noi, a mai fost doar Mumbai.”

Radu Cosasu zice in Piaţa Romană. 10 februarie 1995, ora 10,28 : “Epilog la exact 15 ani: azi nu prea văd cine mai înnebuneşte după un Le Monde, la Bucureşti.”  -si acum 15 ani , cine se innebunea ? OK, citiva intelectuali …

Ca de obicei, articolul lui Cristian Ghinea porneste de la general la particular in Simţul kantian al băutorilor de ceai – şi istorica lui importanţă :

“Revenind la acţiunea grupurilor mici, Tea Party sfidează analiza academică bazată pe interese. Acei oameni cheltuie bani şi energie disproporţionat faţă de ce cîştigă în mod real. Ba chiar ar putea să piardă personal dacă politicienii îi ascultă – banii aruncaţi în economie ajung şi la ei, măcar indirect. Atunci de ce o fac? Este aparent iraţional. Să fie un intrinsec simţ moral kantian acţionînd în economie (cineva tot va plăti acei bani la un moment dat)? Cert este că mişcarea aceasta nu e o excepţie. Ba chiar intră într-o logică istorică sănătoasă: după o perioadă de cheltuieli nebune, urmează reculul, zgîrcenia salvatoare. În ţările bolnave, dominate de grupuri à la Olson, se ajunge la fundul sacului, se intră în falimente şi răscoale. În ţările sănătoase la cap, reculul pleacă de jos, de la cetăţeni care practică kantianismul fără să ştie. Că se numeşte reagen-ism, thatcher-ism sau Tea Party e mai puţin important. Ideea e aceeaşi.”

E vorba de o carte tehnica, disponibila in :

Romana : http://www.amazon.com/Asp-Net-Tips-Tricks-Romanian/dp/1449563562/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1260851152&sr=8-1

Engleza : http://www.amazon.com/Asp-NET-MVC-Tips-Tricks-programmer/dp/144992123X/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1260851053&sr=8-1

FAQ :

1. De ce am vrut sa o public ?

Cred ca de vanitate – doar nu o sa ma imbogatesc de la programatori. Doar ca mi-a placut foarte mult subiectul

2. Cum am facut ?

M-am inscris la CreateSpace, www.createspace.com – despre care aflasem ca i-a cumparat Amazon. Acolo iti pui cartea in format PDF ( e usor daca aveti word sa transformati in PDF) si ti-o publica ei la Amazon

Partile grele au fost:

• Probleme legate de margini – trebuiesc respectate
• Probleme legate de color – daca are poze color , e deja mare problema
• Probleme legate de coperta – au mai multe modele, dar e greu sa faci unul
• Probleme legate de unde sa iti trimita cartea. Vor sa iti trimita 1 exemplar sa vezi daca esti multumit de cum arata tiparita – daca aveti pe cineva in SUA, costa vreo 5 dolari. Daca nu, mai platiti transportul
• Probleme legate de unde sa vireze banii ( daca va cumpara cineva cartea ). Daca nu aveti pe cineva in SUA, e nebunie – va inregistrati la fiscul lor…

3. Ce am sperat ?

Ca orice autor - sa devin milionar. Totusi e mai mult vanity – decit imbogatire.

4. E carte reala  ? Tiparita?

Da. Ca idee, Amazon o  tipareste “on-demand” – daca faceti comanda, o tipareste si vi-o trimite.

Daca aveti alte intrebari, va astept aici!

Frustrarea tipic feminina in “Ce şanse am să mă numesc consilieră? “ :

“În măsura în care o societate liberă şi democrată, cum este cea a noastră, nu permite unei femei să fie ministră, preşedintă, directoare, dreptul ei la identitate este diminuat.”

„Mesajul cel mai important al libertăţii, scria Mihaela Miroiu în prefaţa unei cărţi dedicate dezvoltării atitudinilor şi comportamentelor de gen în rîndul tinerilor (Fete şi băieţi parteneri în viaţa privată şi publică – perspective de gen – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Nemira 2003) este acela care ne spune: rostul tău în viaţă este acela pe care ţi-l faci tu“, dar nu ne putem bucura de această libertate dacă sîntem obligate să ne conjugăm succesul profesional, carierele şi funcţiile, la masculin, în virtutea unei realităţi depăşite.

Wow! Pai, ma simt si eu diminuat:  nu am auzit de “contabil sef” demult ( si nici nu am mai vazut contabil sef!) .Uitati-va la functiile financiare din orice firma : 90% sunt femei – iar 99% din serviciile financiare sunt conduse de femei. Nici la HR (asta o fi masculin sau feminin?) nu am vazut barbati . Si sunt doua meserii care NU sunt prost platite…

Iar finalul este absolut mirobolant : “Ura!”

Ma rog… Sa trecem la alte lucruri – de pilda, invatamintul de calitate versus egalitatea de sanse, in Istorioare cu tîlc despre reforma educaţiei (Mircea Vasilescu):

“Şeful statului francez vrea ca 30% dintre studenţii admişi în unversităţi să provină din familiile cu venituri mici şi dintre imigranţi, fără a mai fi supuşi examenelor de admitere. Rectorii universităţilor care produc elitele politice, administrative şi manageriale ale Franţei, grupaţi în Conférence des Grandes Écoles, au dat un comunicat în care îşi exprimă refuzul de a adopta măsura dorită de preşedinte, pentru că „ar afecta standardele riguroase“ ale respectivelor instituţii şi ar duce la scăderea calităţii.”

Se pare ca o solutie(prin burse acordate celor defavorizati) ar putea exista – dar ramne de vazut…

Mi-a placut Sever Voinescu care face o introducere in victimologie , Despre victime . Merita citit – macar pentru concluzie :

“Astăzi, viziunea disciplinei asupra victimelor este mult mai largă, chiar indiscriminată (se consideră victimă orice persoană care a suferit un prejudiciu de orice fel datorat oricărei cauze). Atenţia se mută tot mai mult către ceea ce se cheamă „victime de gradul doi“, adică cei care suferă prejudiciul infracţiunii în virtutea unei relaţii speciale cu „victima de gradul unu“ (copiii unei femei bătute de soţ, soţul unei femei violate etc.). Mai mult, se discută şi de „victime de gradul al treilea“, care suferă un prejudiciu de natură psihică prin simplul fapt că asistă la infracţiune sau că văd la televizor ori citesc în ziare descrieri detaliate ale infracţiunii.
Disciplina inventată la Bucureşti în 1947 a avut succes. Astăzi, există societăţi internaţionale de victimologie, se organizează simpozioane şi conferinţe de specialitate pe toată faţa planetei şi există catedre specializate în mari universităţi ale lumii. De asemenea, se organizează şi campanii electorale şi alegeri, în care nu e niciodată clar dacă victimă e cel care pierde sau cel care cîştigă. Electoratul însă este sigur victimă. De gradul doi sau trei, asta rămîne de stabilit. “

Alex Moldovan aduce acelasi argument perimat in favoarea hotiei (Căile jazz-ului) :

“Punct final: aşa-numita piraterie de pe Internet e deja pandemică şi structurală în universul economic şi simbolic al zilelor noastre, deci se pune acut întrebarea în ce măsură mai e blamabilă, cînd (mai) toată lumea o practică.”

Nu are importanta cita lume o practica. Important este daca este piraterie sau nu. Iar punind “asa-numita” la inceput, deja asumam o concluzie. Mutind ipoteza in alta parte, nici pentru omorurile de la Auschwitz nu mai e blamabil cineva, pentru ca toata lumea facea asta. Nici pentru Gulag-ul rusesc. Nici pentru multe altele…

Nu stiam de scandalul Toghina – am aflat de la Cristian Ghinea, Lovin vs. Ţoghină – un caz de pus pe gînduri – :

“dar aici intrăm în discuţia de fond a existenţei ANL – imorală în sine. Cazul Ţoghină e ilustrativ: plătim noi toţi pentru ca o instituţie a statului să construiască vilă pentru o doamnă cu salariu foarte mare. De ce? Şi cum se face că acest noroc pică invariabil pe unii cu contacte bune printre oamenii de la putere? E legitim să tratăm cu suspiciune mecanismul ANL şi pe beneficiarii lui.”

Sunt de acord ca Editura Publica publica carti bune. Problema este cu traducatorii – tradutore traditore- vezi si http://boladenieve78.wordpress.com/2009/12/04/sa-ne-radem/  . Dar sa nu intelegi o sintagma simpla “Enough said” prescurtata “’Nuff said” si sa o traduci cu Google “Nuff a spus-o” –e totusi prea mult!

Chiar nu stiu  - de prost ce am fost ca nu am plecat la timp in Italia? Ma rog…acum sunt cu flacara violet – orice popor isi are liderii de partide pe care si-i merita…Dupa cum zice Andrei Plesu “Iarăşi şi iarăşi despre imaginea României “ : “Am devenit, brusc, bufonii planetei. Sîntem singura ţară cît de cît „civilizată“, în care un politician de vîrf, candidat la preşedinţie, se declară învins pe bază de manevre „oculte“. Nu prin jocuri de culise, nu prin intrigi mîrşave, nu prin „aranjamente“ felone, ci prin ghiduşii oculte la propriu: chestii paranormale, unde malefice, pase magnetice criminale. Emisii energetice, mă-nţelegi! Flăcări violete, care va să zică! Dracula redivivus!” si iarasi :” Oricum, lucrurile nu sînt aşa de grave ca marea trădare a poneiului roz, pusă la cale de Patapievici. Aia da! Aia ne-a stricat frumuseţe de imagine!”

Mircea Vasilescu ne vorbeste despre “Comentatori şi comentarii “ : “Din punctul strict de vedere al site-ului, nu e o problemă: comentariile care nu sînt la obiect, care sînt jignitoare, care exprimă (de fapt, aruncă) opinii neargumentate se elimină. Nu e cenzură, e o simplă măsură de igienă. Dar din punctul de vedere al „comunităţii“ pe care ar trebui s-o alcătuim, gazetari şi cititori deopotrivă, e trist.”

Nu cred ca e trist  - e normal : tii usa deschisa la casa * iti intra tot felul de neaveniti. Datoria ta este sa selectezi griul de neghina – caci doar e casa ta , nu ? Dar de intrat, intra toti …

Mi-au placut citatul din Memoriile lui Churchill povestite de Eugen Chirovici print intermediul lui Gabriel Giurgiu, Steaguri : “De curînd, prietenul meu Eugen Chirovici mi-a reamintit un episod povestit de Churchill în Memorii. Pe 9 mai 1945, străzile Londrei vuiau de bucuria uriaşă, de triumful şi uşurarea englezilor victorioşi. Lui Churchill îi era ciudă pe sine, nu se putea bucura. Stătea în birou (cu o sticlă de Mavrud de Asenovgrad, cred eu) şi se gîndea că îi vin de pe front sute de mii de combatanţi care au nevoie de locuri de muncă, se gîndea la coloniile în curs de răzvrătire, la anii de lipsuri care vor urma, la epoca unei competiţii (probabil nucleare) cu URSS-ul. La astea se gîndea şi nu se putea bucura pe deplin şi îi era ciudă.”

Robert Skidelski scrie despre “Nimic fără reguli? “ : “Începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în faţa Reginei, toţi membrii Camerei Lorzilor – printre care mă număr şi eu – vor trebui să semneze un angajament scris de cinste şi integritate. Principiile nu admit excepţii, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd, se presupunea că persoanele desemnate să fie sfătuitori ai suveranului erau deja suficient de cinstite şi integre pentru această sarcină. Se credea că ele sînt recrutate din grupuri care şi-au însuşit un anumit cod al onoarei. Nu mai e valabil. Toţi colegii din Cameră trebuie acum să promită public că vor fi oneşti. Doar unul a avut îndrăzneala să se ridice şi să spună că noua procedură ar fi umilitoare. “

De la legile lui Moise (pe cele ale lui Hamurabi nu le-am citit…) stiu ca se da prin lege o conduita care se vrea sa nu fie incalcata ( desi multa lume face asa: sa nu furi, de ex.).Asa ca nimic nou sub soare …

Sever Voinescu, in Solitar şi solidar imi spune ca ar trebui sa il recitesc pe Camus. “Strainul”   - da!

Despre probleme financiare actuale  al Greciei cred ca ati auzit. Pentru un comentariu avizat al situatie dpdv UE : Cristian Ghinea, Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi . Ce mi-a placut a fost :”Un tabloid englez a calculat deja care ar fi partea plătită de Londra dacă UE ar trebui să acopere deficitul Greciei: 7 miliarde de lire.”

Si, in final, apropo de reclama Lays(de care discuta si Dilema in 2 locuri- aici si aici), era odata un banc despre un barbat care nu se putea hotari, dintre 3 femei, cu care sa se insoare. Le-a dat la fiecare un milion de dolari si a revenit dupa o luna. Prima fusese la bursa, dublase banii pentru el. A doua fusese la coafor, sala, piscina, inot , spa – se facuse frumoasa pentru el. A treia ii cumparase o croaziera in jurul lumii.

S-a gindit , s-a razgindit si a ales. Dvoastra pe cine ati alege ? Raspunsul mai jos…

A ales-o pe cea cu bustul mai mare!