Am luat-o pentru ca era scris pe ea ”Premiul Hugo” – nu pentru ca as fi citit ceva de Vernon Vinge. Dar nu am regretat nici macar o clipa. Bine scrisa, actiune alerta –desi nu am inteles “cine” ramine cind cei 3+x lupi se despart /se refac. Dar descrierea unei galaxii pline de IA si de civilizatii care se joaca cu margelele ramase de pe urma altora este exceptionala.
Ce nu mi-a placut a fost internetul – numit aici “retea” – dar care pare la a fi la fel cu cel de acuma – tot emailuri, tot lume care se baga in seama ( ma rog, asta e peste tot). Cred ca se putea inventa ceva mai bun.
Ce mi-a placut enorm au fost comparatiile – merita toata atentia pentru ca explica enorm de multe din ceea ce , altfel, nu poate fi explicat in literatura SF din motive evidente. De pilda, de ce IA-urile nu iau atitudine fata de noul vecin - pag 266.
Ce mi-a placut din nou a fost stilul degajat in care ne face cunostinta cu civilizatiile extraterestre. Dar nu mi-a placut ca relatiile dintre ele au ramas tot legate de monetar / cumparare / schimb de informatii. Adica a dus la extrem civilizatia de astazi -dar atita.
Nu are decit un happy end partial - si inca nu foarte lamurit. Totusi, cred ca este neveridic – prea multe coincidente fac ca acel rau sa piarda – si foarte multe
Insa inceputul merita recitit :
“Trecusera probabil cinci miliarde de ani de cand arhiva fusese pierduta pentru retele. Blestemul mormantului mumiei, o imagine amuzanta din preistoria omenirii, uitata in timp. Ei rasesera cand o spusesera, rasesera incantati de comoara... totusi decisesera sa fie precauti[…]
– N-ar trebui.
– Sa vorbim in felul acesta?
– Sa vorbim pur si simplu.
Legatura dintre ele era un fir subtire, doar cu putin superior celui care leaga doi oameni intre ei. Reprezenta totusi o cale de a scapa de generalitatea retelei locale si le impunea constiinte separate. Pluteau de la un nod la altul si priveau in exterior prin videocamerele montate pe terenul de asolizare. Acolo se aflau doar o fregata si un transportor de containere, gol. Trecusera sase luni de la reaprovizionare. O precautie de securitate sugerata anterior de arhiva, un viclesug pentru a declansa Capcana.
Miscare permanenta de colo-colo. Noi suntem salbaticiunile care nu trebuie vazute de generalitate, de Puterea in devenire. In unele noduri se diminuau pana la indivizibil si aproape ca-si aminteau caracterul uman, deveneau ecouri...
– Bietii oameni, vor muri toti.
– Bietii de noi, nu vom muri.”
Ma rog – ultimele propozitii nu sunt corecte – ceea ce dovedeste ca si doua IA se pot insela.
De cumparat/citit si pastrat.
Link nemira , link wikipedia , link amazon
PS: In caz ca v-ati mirat de ce acest post atit de lung(cind de obicei masacrez o carte in 2-3 rinduri), raspunsul este: Am vrut sa primesc o carte de la www.nemira.ro.
Si acum textul obligatoriu:
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF si linkul este acesta
http://www.nemira.ro/blog/fan-sf
